RSS

Era o fată dezordonată. O fi lovit-o vaca în cap!

28 Apr

sifonier

Astăzi am să vorbesc despre ordine și anume ordinea obiectelor care te înconjoară. Ordinea fizică. Am să vorbesc din două perspective pe care le-am trăit printr-un joc parșiv al  soartei.

Cu ani în urmă, am traversat un accident grav de mașină. Ședeam pe locul de lângă șofer, iar șoferul, (hășmășean septuagenar) a intrat cu viteză pe un drum sătesc, izbind în plin o turmă de vaci.

A luat pe capotă, ș-apoi prin parbriz, o ditamai vaca, ce a poposit cu coarnele  drept la mine în cap.  Au urmat un traumatism cerebral și apoi o operație pe creier, (al meu creier!!), la neurochirurgie Timișoara. Am ieșit cu bine din această încercare, fără sechele – ca dovadă că vă scriu. In schimb, traumatismul cerebral a modificat  în mine (organic) anumite deprinderi și nevoi, astfel încat eu știu EXACT diferența între a avea înscrise în cromozomi anumite mesaje, sau a le educa, a te lupta cu ele.

Iată că ajung la subiect: adică la nevoia de ordine. Inainte de accident, eram dezordonată. Ordinea nu era nevoia mea, ci a celor pe care îi iubeam și care mă înconjurau. Puteam să citesc senin un roman, fără să mă deranjeze vraful de pulovere de pe mochetă, ceșcuțele cu zaț uscat de cafea, dosarele împrăștiate în jur, sau pantofii desperechiați. Făceam ordine doar știind că vine mama în vizită, sau de frica unor musafiri neanunțați (nu voiam să mă fac total de rușine cu „boemia” mea!). Ordonam hainele în dulap cu un imens efort de voință, având în vedere că mie îmi era la fel de bine (dacă nu chiar mai bine) cu ele neîmpăturite, eventual băgate la gramadă în sertar.

In concluzie: făceam ordine ca să fiu pe placul altora, sau  în virtutea educației dobândite, fără ca acest gest să-mi ostoiască mie vreo nevoie.

Dupa accident, însă, ordinea  a devenit propria mea nevoie.

Probabil traumatismul cerebral mi-o fi împrăștiat gândurile, astfel încât, ca să-mi fie bine, ca să pot gândi, am o mare nevoie de ordine a obiectelor din jur. Pe masa de lucru, în dulapul cu haine, în bucătărie, în grădină, în bordul mașinii… Mă deranjează nealinierea
obiectelor, îmi face rău, nu mă pot concentra. Mă irită și mă deprimă haosul pe birou. De aceea, fără frica vreunei vizite, fară să-i fac pe plac mamei, sunt permanent atentă la ordine.

O fac cu efort minim, din mers, constant, meticulos, pentru că rezultatul acestui gest ÎMI ADUCE MULȚUMIRE. MIE, nu altora.

Deabia acuma văd cat e de simplu să fii ordonat atunci când ești născut ordonat, când propria-ți ființă te îndeamnă, față de cât de greu și obositor este să fii ordonat atunci cand ți se impune din afară.

Paralela de mai sus, concluzia finala, au adus, în viata mea de cuplu și  o aplicație practică. Soțul meu este dezordonat. Dar pe el nu l-a lovit nici o vacă în cap, așa că a rămas dezordonat până în zi de azi. De aceea, atunci când îi adun de pe jos tricourile, treningul, actele pentru fisc, ștampila firmei, plasele goale, o fac fără să bodogănesc, fără să încerc să-l schimb, fiindcă sunt conștientă ca ordinea este problema mea, nu a lui. Așadar, mi-o satisfac voios și în liniște, așa cum îmi satisfac multe alte damblale cărora el nu le pune barieră.

Povestea aceasta ar avea un rost educativ dacă ordonații născuți ordonati din cromozomi, niciodată loviți de vaci în cap, m-ar crede! Sau măcar s-ar strădui să înțeleagă ce spun.

PS. Din confruntarea fizică cu vaca am ieșit învingatoare! Vaca a murit pe loc. I se cuvenea o postare pe blogul meu, nu? Iar soră-mea a decretat că nu mai suportă vacile de-atunci. Iar tata i-a zis „Da? Nu mai suporți vacile? Oare ce spune sora vacii ăleia? Haaaa.” Râdeam toți, fiindcă eu eram deja normală și sănătoasă.

Anunțuri
 
38 comentarii

Scris de pe 28/04/2011 în Uncategorized

 

38 de răspunsuri la „Era o fată dezordonată. O fi lovit-o vaca în cap!

  1. Virgil Ciotlos

    28/04/2011 at 17:36

    Totusi , ar fi greu de introdus ca metoda de vindecare a dezordonatiilor , nu ?Vacile sunt tot mai putzine , iar dezordonatii…In accident a murit vaca si un dezordonat , dar te-ai nascut tu , cea ordonata.Bine ai venit printre noi !

     
  2. Otilia Tiganas

    28/04/2011 at 17:39

    Sa-ti inteleg urarea „printre noi” ca pe o declaratie publica de fan al ordinii carele esti?
    Hmmm…bine v-am gasit atunci!

     
  3. Andrei

    28/04/2011 at 18:34

    Te-ai mai nascut o data atunci…

     
  4. eu

    28/04/2011 at 18:52

    Parca te vad in atmosfera aceea irepetabila, cand citesti si citesti, tanar fiind, uitand de toate, intrand in taramul cartii!
    Frumoos, reconfortant! Imi pare sincer rau cand mi te inchipui facand ceea ce nu-ti intra in obicei–aranjat pe-acolo, iesita din lumea cartilor, din eu-l tau..
    Ordinea obiectelor , a gandurilor, e o forma, o capacitate de a trai. Daca nu e impinsa la extrem, e bine.
    Legi schimbarea ta de traumatism? Poate ca asa , supravietuind acestui accident stupid, ai dat o mai mare importanta vietii, pe care puteai s-o pierzi!De aceea ai devenit ordonata sau , pur si simplu, viata are mersul ei, nuantele se schimba.

    Eu, personal, pot spune ca eram ordonata-hartii etc, dar…acum nu mai sunt! Cu cat vad ca nu se poate, cu atat mai mult ignor ordinea. Si nu se poate pt ca am de-a face cu tampenii impuse tampeste! Pot spune ca sunt chiar rebela!
    Daca cineva indrazneste sa intre in hartiile mele, sa ordoneze, urlu! Daca stau sa ma gandesc, urlu pt ca aceea era pt mine o ordine pierduta prin nevoia celuilalt de a face ordine la mine in camera si in acte, de ex!
    Cu alte cuvinte, Otilia, daca vii vreodata pe la mine, anunta-ma!!!:) Cand vreau sunt foarte ordonata. De fapt, cel mai mult urasc dezordinea, daca poti intelege ce spun!

     
  5. Virgil Ciotlos

    28/04/2011 at 18:59

    Nu , printre noi astia , fara vaca la cap , ordonati sau dezordonati din nastere.Mi-am permis sa glumesc pentru ca si tonul tau , povestind un eveniment cumplit in fapt , a fost tot glumetz…Imi amintesc de un accident grav , petrecut acum multi ani , langa Saschiz , cand , pe timp de noapte , un autocar cehoslovac a acrosat intr-o curba un tir ce transporta gaini.De fapt erau doua autocare care circulau impreuna , dar cel din fata nu a observat ce s-a intamplat si si-a continuat drumul.Au fost multi morti si raniti , toti angajatii de le „Salvarea” din Sighisoara au fost chemati de urgenta de acasa sa intervina , printre ei si tatal meu.Cand s-a intors , dimineata , din tot carnagiul acela cumplit , cel mai mult il impresionase o gaina care statea pe marginea drumului , ranita si-i picura sange din cioc…De aceea , sa ma ierti , dar , dincolo de empatia cu tine , am un gand de mila pentru saraca vaca.

     
    • eu

      28/04/2011 at 20:04

      Da, acea gaina era imaginea suferindului anonom, sa stii!
      Impresionant!

       
  6. Otilia Tiganas

    28/04/2011 at 19:29

    Sigur ca am folosit un ton glumet in aceasta poveste!
    Este trecut…trecut…doar analiza cu nevoia de ordine este reala! Sigur ca gust glumele!
    Apropo de mila ta pentru vaca: la scurt timp dupa accident, sora-mea zice:
    -Vai, Otilia, decand cu accidentul tau nu mai suport vacile! N-am ochi sa le vad!
    La care tata mucalit:
    -Imagineaza-ti atunci ce zice sora vacii la ora asta!

     
    • eu

      28/04/2011 at 20:02

      Vreau sa rad!:))))))))
      Ca si reactie mental-verbala a tatalui! Corect!

       
  7. L A

    28/04/2011 at 20:07

    Ceea ce ai scris …imi suna asa : dezordonatul si-a intalnit perechea potrivita si ordonatul la fel ( tu si sotul tau).
    Esti de apreciat ca ca iubesti si lumea ordonata si pe aceea dezordonata .

    L A

     
  8. Otilia Tiganas

    28/04/2011 at 20:19

    Perechi potrivite un dezordonat plus un ordonat sunt insa multe! Chiar majoritatea. Diferenta (cauzata exclusiv de vaca in cap) este acea ca eu nu ii obosesc cu ordinea mea pe cei din jur si nici nu astept de la ei aceasta ordine. Fiindca stiu cum este sa nu ai nevooie deloc, dar DELOC de ordine!

     
    • L A

      28/04/2011 at 20:29

      Tocmai : aici ii ascunsa potrivirea si nu in alaturarea unui ordonat cu un dezordonat .
      Dar nimic nu este fix (neschimbator) !

      P.S. Vai ce dezordonata sunt : l-am scris pe ,,ca” de doua ori in comentariul meu ! (zapacita) .

       
      • eu

        29/04/2011 at 15:57

        Se mai intampla, dar nu cred ca va veni Otilia cu farasul!

         
    • eu

      29/04/2011 at 15:55

      Asa te vreau!
      Asa si esti: deschisa!

       
    • eu

      29/04/2011 at 16:01

      te-ai gandit vreodata sa treci la tine, cea anterioara?
      Hmmm?

       
  9. Otilia Tiganas

    28/04/2011 at 20:20

    aceea

     
  10. Otilia Tiganas

    28/04/2011 at 21:14

    Sigur ca totul este schimbator, ca dovada!

     
    • eu

      29/04/2011 at 16:11

      Dar, tu, de fond, ai ramas aceeasi rebela, asa-i?
      Asa mi-ar place sa cred!
      Cea care nu era ea insasi cand se supunea regulilor, convenientelor.

      Cand ma gandesc la atmosfera aia, pe care atat de bine ai stiut s-o redai, ma apuca un dooor! De vremuri!..

       
  11. Emic

    29/04/2011 at 20:08

    Bun gasit, Otilia!
    Nu stiu ce „amintiri” ai din timpul accidentului sau din perioada grea ce a urmat. Cred doar ca nevoia ta de ordine e data de trauma ce s-a cuibarit in fiecare celula a fiintei tale. Ai nevoie de ordine ca o dovada a sigurantei ca totul e bine, ca nu sunt cioburi, idei frante, ganduri zdruncinate…
    In alta ordine de idei, cel ce intelege SI accepta ca partenerul sau are alta personalitate, un alt fel de reactie, un alt mod de a vedea lucrurile, acela e intr-adevar un intelept….

     
    • Otilia Tiganas

      01/05/2011 at 12:01

      Ma bucur sa te gasesc pe blogul meu, Emic, ma onoreaza! Ai punctat perfect. Probabil ca dezordinea de pe scoarta mi-a declansat nevoia ordinii exterioare corpului meu. Odata ce aceasta nevoie mi-a dat ghes, am inceput sa mi-o satisfac. Am constat, cum spuneam, ce usor este sa fii ordonat(chiar foarte ordonat) daca ai in tine aceasta chemare. Cat de enervant si greu este daca o faci de frica / rusinea/altora.
      Totodata am analizat cat de obositoare, cicalitoare, deranjanta as fi putut deveni daca, brusc, as fi inceput sa impun celor din jurul meu acest lucru…

       
      • eu

        01/05/2011 at 12:17

        mie nu mi-ai zis asa!!!!!
        gelozie!!…topoooor! …lumeeee!
        si eu scriu in draci aici!

        Emic, bataitza! Amandoua zicem acelasi lucru si numai tu esti laudata si numai tu onorezi!:((((

         
  12. cafeauata

    29/04/2011 at 21:16

    M-am si ma situez undeva la mijloc, nici prea ordonata, dar nici exagerat de dezordonata.
    Sper ca nu obligi musafirii sa se descalte sau nu te apuci sa strangi scamele de pe covor. In opinia mea chestia cu stransul scamelor este boala, am cateva persoane apropiate care ar trebui sa faca tratament…

     
    • eu

      01/05/2011 at 01:55

      Numai luatul scamelor inexistente este o boala!
      Dar , daca exista scame si aspiratorul nu-si face meseria/certifcat ISO-garantie, normal ca nu poti sa le suporti, chiar si numai pentru ca se incapataneaza sa se agatze !
      De descaltat eu stiu ca musafirii, doctorul si popa nu se descalta. In caz contrar li se asigura papuci(musafirilor, ceilalti sunt in exercitiul functiunii! )
      Otilia a zis ca face lejer ordine.
      Iar ce lasa sotul in urma lui sunt lucruri mari, poti sa cazi lat daca le iei in picioare sau poti face o luxatie de glezna calcand pe stampila!
      Asa ca Otilia, jubiland ca-si satisface nevoia de ordine, strange din mers lucrurile. Fara efort, fara a deranja pe cineva, fara exagerari: doar ordine!

       
      • eu

        01/05/2011 at 01:57

        am uitat sa bifez casutza „anunta-ma..”

         
      • Otilia Tiganas

        01/05/2011 at 11:53

        Repet: eu nu ma descalt nicaieri si asta nu fiindca sunt medic…asa am fost invatata de acasa, de mica.
        Eventual cer o carpa uda, ceva sa sterg bine talpile incaltamintei daca afara e noroi. Mi se pare umilitor sa ma dau in ciorapi prin casa cuiva! Normal ca nici nu permit ca cineva sa se descalte la mine, il opresc ferm daca schiteaza gestul descaltarii. Chiar si papucii sunt obiecte intime, se vireaza intre soti/ frati, dar in rest nu…
        Asa vad/cred eu.

         
    • Otilia Tiganas

      01/05/2011 at 11:48

      Faza cu descaltatul este impotriva educatiei mele de-acasa. Eu nici nu ma descalt nicaieri, nici nu descalt(feri/doamne!) pe nimeni…
      Si, apropo de scame imaginare si de descaltat, reiau mesajul pe care l-am dorit transmis cu textul meu: un apel adersat oamenilor ordonati( exagerat de ordonati!) sa isi satisfaca nevoia de ordine singuri, relaxat, fara sa amareasca zilele colocatarilor sau viata prietenilor. Am pornit tocmai de la premisa ca, atata vreme cat ordinea este nevoia ta, fa-ti-o, dar nu-i atrage si pe altii in acest hau!

       
      • eu

        01/05/2011 at 12:03

        Asa-i, Otilia!
        Dar nu vezi ca nu se baga niciun ordonat?
        Inseamna ca fac ordine trantind si pufnind!
        De la sine inteles: musafirii asteptati sau nu , NU se descaltza, ca se duc sau ca vin!
        Dar niste opeciste si gardieni ar trebui, sa simta si ei !
        Unii-mi s-a intamplat-:” mai bine nu ma descaltz, ca ce picioare am…”
        Sau: ” pai descalta-te si la piciorul celalalt, da si ciorapul jos. Aoleu, dar..?” raspuns:’ la ala am zas ca nu ma doare, d-aia nu m-am spalat”.

         
      • eu

        01/05/2011 at 12:12

        Dar eu nu am spus acelasi lucru? ca bunele maniere, educatia, nu iti permit sa te descalti sau sa ceri descaltarea?
        Papucii sunt de unica folosintza, desigur!
        Dar asa este, am sustinut aceeasi idee: nu te descalti, ceri sa te stergi bine pe incaltaminte! Daca vrea, daca nu…
        Postura de musafir descaltat e de prost gust si induce sentimentul inferioritatii celui in cauza: de ex, in rochie de seara sau in frac(exagerez!) si descult!

         
      • Otilia Tiganas

        01/05/2011 at 12:43

        Da ce faina ar fi imaginea unui barbat imbracat cu costum la patru ace, cu sosete, dansand cu doamna cu rochie lunga si fara pantofi, doar cu ciorapii tip „plasa”. Iooooi!

         
  13. eu

    01/05/2011 at 14:23

    Otilia, dar asa nici nu se mai calca dureros pe picioare!
    Siii , da-ti seama, totul garnisit cu bune maniere, zambete, eventual flirt!
    Sii, cand stau pe canapea, musafirii descultzi isi mai rasfira degetele de la picioare, uitandu-se dupa vreun fir scapat sau gaura in soseta, ignorata la plecarea de-acasa, stiind bine ca nu se descaltza ditamai elegantii!

    No, lauuuda-ma si pe mine pe undeva!

     
    • Otilia Tiganas

      01/05/2011 at 16:27

      Braaavooo! Dar te laud constant! Tre sa mai fac pauza, ca sa nu scada efectul laudelor.

       
      • eu

        01/05/2011 at 16:58

        Asta-i prima lauda, martor mi-e blogul, dar, vorba lui Andrei: „..lasaati”, fa pauza:)))

         
  14. Laenas

    02/05/2011 at 01:53

    Buna povestea si foarte bine scrisa. You have a gift. Asta pe langa nevoia de ordine (which is also a gift), dar „a gift” care (tu spui ca) nu ti-a fost dat chiar din nastere 🙂

    Eu sunt inca in varianta fara vaca, ma adaptez infricosator de usor la dezordinea de pe birou / pat / bucatarie. Si mai infricosator este insa ca nu ma deranjeaza deloc sa fiu nevoit sa ordonez lucrurile de frica unei vizite neasteptate sau asteptate. Din contra: profit cu multa bucurie de „obligatiile” astea. Scarry and funny at the same time…

     
    • dr Tiganas Otilia

      03/05/2011 at 00:03

      Mda…deduc ca nu esti fata, spui: ” sa fiu nevoit”. Este avantajul sexului vostru! Stii reactzia:” oh, e barbat, se simte ca nu are mana de femeie in casa, dragul de el”! Dezordinea in casa unui barbat este chiar exotica/ sexi! La fete apar judecatzile…” cum poti trai asa?” Experientza imi spune ca se poate trai asa foarte bine, dar…vaca…

       
  15. Tina

    03/05/2011 at 18:40

    Nevoia de ordine si chiar ordinea in gandire, tine de personalitatea fiecaruia. E o trasatura de caracter. Ca exista anumiti centri nervosi raspunzatori de treaba asta, este o chestiune care tine de un domeniu nu foarte cunoscut de mine. De aceea nu pot nici aproba nici combate teoria potrivit careia, in urma unui soc s-ar produce modificari majore ale anumitor comportamente. Nu stiu de unde pana unde actioneaza subconstientul, respectiv, de unde pana unde, actioneaza voluntarul. Cert este ca, asa cum se mentiona in randurile de mai sus, detest vacile de la acel incident. Mai mult decat atat, iata locul si momentul potrivit sa recunosc, ca in acea perioada de trista amintire, am negociat cu Dumnezeu: L-am implorat sa-mi salveze sora. L-am implorat sa mi-o dea inapoi asa cum o stiam, promitandu-i ca daca o va face, ma voi rasplati fata de El, toata viata. Inventam si improvizam rugaciuni, evocandu-L si spunandu-i: ”daca existi, acum e momentul sa mi-o dovedesti!”. Din fericire, mi-a dovedit-o si ii sunt profund recunoscatoare pentru asta. Pentru faptul ca a facut o transformare miraculoasa, generand o Otilie mai ordonata, sa ii multumeasca altii…

     
    • dr Tiganas Otilia

      03/05/2011 at 19:13

      Mi-au dat lacrimile, Tina!

       
  16. silviu

    13/05/2011 at 20:58

    Ţin minte că mi-a povestit Andrei mai demult episodul cu accidentul tău şi că printre protagonişti era şi o vacă. La început am crezut că e o glumă de genul celor care crapă unde nici măcar nu ai dat, la voi Ţigănaşii. Pe urmă am observat animalul repetându-se în poveştile voastre şi am constatat invers proporţional faţă de moş crăciun că vaca a fost reală. Bine, e de la sine înţeles că vacile sunt reale, însă doar în anumite contexte prind şi însemnătate prin ceea ce sunt. Ce m-a uimit mai mult au fost căile nebănuite prin care inclusiv bună-mea ştia de aventura ta cu vaca.
    Discuţie între mine şi bună-mea când vine Andrei pe la mine într-una din zilele demult apuse:
    – Cine-i băiatu ăsta? Şopteşte bunica gâtuită să nu s-audă.
    – Andrei, colegul meu.
    – Aaaa… ăla care maică-sa o avut accident.
    – Da ăla.
    – Şi o lovit-o în cap o vacă, nu?
    Trebuie să-i recunoaştem bătrânei talentul de a scoate schematic ideile principale din poveste ca pe ultimele calcule la bilanţ (ea fiind contabilă).
    Pe atunci încă nu confirmasem pe de-a-ntregul existenţa vacii. Bunica mea însă părea avizată în problemă ca un martor ocular la întâmplare. Explicaţia ei scurtă şi la obiect îmi crea o imagine rupestră despre întâlnirea dintre un om şi o vacă. Şi omul supravieţuieşte şi vaca, nu, ca să demonstreze că oricât de cornut ai fi, se găseşte cineva mai căpos ca tine.
    Să revin la aranjamente, simetrii, ordini şi curăţenii. Sunt de acord cu faptul că anumite accidente cum ai avut tu sunt capabile să modifice aspecte de ordin comportamental la oameni, numai că în general tulbură apele, nicidecum nu fac ordine. Probabil că ai observat schimbarea asta la tine imediat după accident şi atunci se justifică drept o dereglare… hm… o re-reglare hormonală. Şi faptul că deşi faci ordine din impuls pentru tine şi după alţii, fără reproşuri, acceptând condiţia lor de dezordonaţi şi pe a ta de fost dezordonat, denotă naturaleţe şi nu obsesie compulsivă. Or şi aici te pot imagina drept o fiinţă mistică circulând tacit în urma mişcărilor nedibace ale celor din preajma ta, mutând vaza înapoi pe cercul pe care-l crease cu timpul, repoziţionând telecomanda în unghi drept orientată spre est, şi alea trei chei de pe breloc care trebuie să stea răsfirate simetric pe dulăpior, asemeni petalelor de nufăr.
    Concluzinez cu faptul că deşi, atunci când eram mai mic şi vedeam la teveu westernuri cu multe împuşcături şi mă rugam să nu omoare caii ci numai pe călăreţi şi jubilam la final când doar patrupedele mai stăteau în poziţia vieţii, mă bucur că din acest acroşaj inteligenţă versus rezistenţă osoasă, a ieşit învingător omul care eşti şi continui să fii, încântându-ne pe noi, cititori şi prieteni, cu firea colorată şi cu oridinea ideilor tale oferite aici, în poezii şi faţă în faţă.

     
  17. Diana Carmen L

    31/03/2015 at 17:25

    Dar se stie ca maniacii in ale ordonarii sunt cei cei care au un mare haos in cap. Ei nu reusesc altfel sa supravietuiasca.
    Cei care au ordine in cap nu se impiedica de lurcrurile fara importanta.
    Acum 🙂 daca vaca e de vina – asta e.
    Sper ca pe mine sa nu ma loveasca niciodata vaca 🙂 sa-mi „dezordoneze” neuronii 😛 – Mai bine haos in jur 🙂

     
    • Otilia Tiganas

      31/03/2015 at 17:28

      Fascinanta, la mine, a fost trairea a două stări extreme, plecate dinlăuntru, în aceeași viață. Cum am devenit așa, fiind născută invers.

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: