RSS

Adeverința de la medicul de familie-„apt a scrie proză scurtă”

07 Aug

Scriitorul Servațius Vasile Leonard, bărbos, buhăit de nesomn, dupa o noapte de scris, cu bluza de pajama dungată descheiată peste chiloți, este vizitat de trei indivizi cu costum jerpelit si cravată. Este sculat din pat cu soneria de la ușă. Dialogul vizitatorilor se poartă de către doi din ei. Al treilea tace pâna spre final și ține o servietă voluminoasă sub braț, dând din cap a confirmare. Dialogul pornește fulminant:

-Sunteți Servațius scriitorul?

– Da, chiar el!

 Studiind atent o hârtie, primul vizitator continuă:

-Servațius Vasile Leonard, da?

– Da, da.

– Să înțelegem că aici este spațiul dumneavoastră de lucru?

– Mda… intr-un fel… mai scriu și acasă, dar și în alte părți. Cine sunteți?

– Chiar așa, exact! Ați ridicat problema corect! Să ne prezentăm:  Mănăilă Grigore, Corcoduș Doru si subsemnatul Oprea Ambrosie (Bosică pentru apropiați). Suntem de la PROTECȚIA CONSUMATORULUI DE LITERATURĂ.  Instituția noastră, spontan si justificat constituită, are ca scop protejarea cititorului român de literatura nefastă. De aberații scrise. Suntem primul astfel de organism autosesizat din lume, așadar suntem cu un pas înaintea Europei. Constat, ca prim impact, că nu purtați ecuson pe pijama !

– Ce ecuson? Stupid! Vă bateți joc de mine?

– Oh, noi ne batem joc? Ba dumneavostra vă bateți joc de consumatorii de literatură,  scriind dezorganizat: fără sediu acreditat, fără ecuson, fără elementarul orar de activitate afișat afară pe ușă. De unde să știm cine sunteți,  daca nu aveți ecuson? De unde să știm când scrieti, fara un orar?

Al doilea vizitator adaugă

– Pai numai lipsa ecusonului se sancționează cu contravenție intre 2000 si 3000 de RON, conform HG 314 din 2008,  republicata in 16 aprilie 2009, adăugit în 2010, cu normele de aplicare publicate in 10 august anul curent. Știați? Hmmm? ȘTIAȚI? Aveați obligația cel puțin civic/ cetățenească, daca nu și faptică să vă afișați orarul de scris! Asta că sa nu mai amintim de lipsa echipamentului de protecție. Pijamale si tanga-ntre fese, domnule scriitor?

 Servațius, tot mai consternat:

-Oraaaar de scriiis? Echipament de protecție? Dumnezeule, cine a mai pomenit așa ceva?

– Europa! Europa care v-a infiat, dar pe care o batjocoriti cu toții! CU TOȚII!!! Nimeni in Europa nu scrie de capul lui, când îl apucă! Se declară un orar,  care se depune la sediul nostru odată cu dosarul preliminar, se avizeaza de fisc și, desigur, se atașeaza adeverința medicului de familie “apt a scrie proză scurtă”. Trebuia sa aveți și declarațiile de accept ale vecinilor. Declarații-tip, autentificate notarial, cum că ei acceptă ca dumneavostră sa scrieți în acest spațiu!

 -Domnilor, ați înnebunit! Visez! E un coșmar! Nu m-am trezit! Ma tem că vorbiți serios! De unde le scoateti pe astea?

 – Oh, oh, domnule scriitor-fraudulos Servațius! Necunoașterea legii nu vă absolvă de vina! Sunteți pasibil de închiderea spațiului de lucru, prin sigilare.  Nimic nu ne va opri din a aduce normele europene într-ale scrisului în țărișoara noastră zguduită de patimi. Aici nu-i carnaval de travestiți, domnule Servațius Vasile Leonard.  Sile, ca sa ma exprim popular. Aici sunt chestiuni serioase, de securitate natională.

– Dovada proprietății spațiului, vă rog! Se interzice a scrie proză în spații închiriate, sau ale căror statut CF nu este clarificat. Până maine dorim si un extras CF. De moment, poate, va suparati! Dar o facem și pentru binele dumneavostră. Unde am ajunge dacă fiecare s-ar închide în câte-o garsonieră insalubră, fără impozite și cheltuieli de bloc achitate, cu proprietate incertă, așa în chiloți, fără ecuson și s-ar așterne senin pe scris. Ar fi debandadă, sfârșitul lumii, zău așa!

 Servațius se lasă moale pe pat, se ține cu mâinile de cap, iși priveste tâmp interlocutorii.  Al treilea vizitator, cel care tăcuse până acuma, deschide servieta burdușită și scoate un teanc de acte pe care i le întinde spre informare:

–         Domnule scriitor, aveți aici legislatia in vigoare si cele câteva norme europene  elementare pe care va trebui sa le respectati. Suntem sinceri, corecți și cinstiți. Nu suntem ciubucari! Noi credem in ceea ce facem, spre binele creierelor cititorilor români…și a creierului dumneavostră, în ultimă instanță. Avem, sigur că avem simțul umorului când privim reclama de la televizor cu roaba de acte pe care le cer birocrații. Noi insa, fără supărare, asigurăm securitatea națională a creierelor. Este CU TOTUL altceva! Noi coordonam ideea scrisă și mai apoi citită, astfel încât circuitul ei să fie bine urmărit. Aveți interdicție de a gândi sau scrie, până nu vă rezolvați faptic dosarul la sediul nostru. Bună ziua!

Servațius ramane singur, uluit, răsfoiește normele bodogănind. Trage un gât de votcă din sticlă. Brusc, are o revelație! Monologheza: ”hai, am zis că nu apelez decât în situații limită, da-i chestie de securitate nationala!” Ia mobilul, formeaza un număr si rostește:

–  Salut bătrâne, servus, îi bai! Unde ești, tot acolo în baia de mulțime? Hai frate, ieși de sub duș, adună-te și fii atent! Au venit niște tipi la mine să-mi interzică să scriu, fiindcă n-am ceva acte conform legii! Cică să le adun până mâine, că-mi iau casa. Fă și tu ceva, nu te-am rugat niciodată nimic pân-acuma! Tre să ma ajuti!..?? Da…aha…da…bine…da,  aici acasă, la bloc, în Romană! Trei indivizi…In apartamentu lui tata, ăla știi tu, de la etaju doi, de mi l-a lăsat soră-mea când a prins loc in Parlament !….Da… Mă rezolvi?…Ok… Te-am pupat! Mersi dragule!

Instantaneu, la ușă, sună cei trei, cu gura pân la urechi, joviali, deschiși!

-Domnu Sile, felicitări! Sunteți unul dintre cei mai talentați scriitori pe care i-a născut România! Iată, in câteva minute ați avut amabilitatea să vă întregiți dosarul, aliniindu-va cu simț civic Europei. Bravo, bravo, de trei ori bravo! Din acest moment, puteți scrie si gândi liniștit, fiind în deplină legalitate si acționând conform normelor. Să auzim de bine, suntem mândri sa vă avem prieten și colaborator. Poate scrieți un pic si despre noi, pe-acolo. Sunteți genial, ca să zicem așa! Un Herta Muller autentic roman.  Or, știm cu toții, geniile nu au nevoie de ecuson si orar. Geniile pot scrie și-n pijama, dacă vor. Cât despre acceptul vecinilor…da ce treabă au ai, in fond? Ia sa-i controlăm nițel și pe ei. Or fi ușă de biserică, vezi-doamne!

Păi ușă de biserică nu e nici măcar ușa de biserică, asta ca să vorbim metaforic, așa, ca între scriitori!  

 

 

 

Anunțuri
 
9 comentarii

Scris de pe 07/08/2011 în Uncategorized

 

9 răspunsuri la „Adeverința de la medicul de familie-„apt a scrie proză scurtă”

  1. Maria Hociung

    07/08/2011 at 11:14

    Un sambure de adevar are chestia asta,sau o metoda de a le da idei idiotilor.
    P.S.Cam aasa patim si noi,uneori in controalele inopinate in care te intreaba si ce culoare au chilotii si de ce sunt verzi,nu portocalii.
    Doamne,ma iau cu mainile de cap si ma asez binisor pe pat.
    Sau – fie ce o fi.

     
    • Otilia Tiganas

      07/08/2011 at 11:29

      Idioții n-au nevoie de idei! D-aia-s „idioți”, au ei idei destule!Si…Maria draga, tare ma tem ca nu-i numa sambure de adevar in textul meu, chit ca eu m-am straduit sa scriu cat se poate de glumeț. Dar ma tem ca e adevar adevarat!

       
  2. Virgil Ciotlos

    07/08/2011 at 14:27

    Aceasta comisie ar putea fi nepoata lu’ CNA … Din (ne)fericire , cetateanul roman se protejeaza singur fata de orice fel de literatura.Daca nici macar n-ai auzit de ea , daramite s-o citesti , in eventualitatea ca stii citi , cu ce te-ar putea afecta?

     
  3. Otilia Tiganas

    07/08/2011 at 14:34

    Virgil, dar tu cati consumatori crezi ca protejeaza protectia consumatorului?
    Ii protejeaza fara ca ei s-o doreasca si fara ca ei sa simta nevoia protectiei!! Asadar si „oamenii mei”, protejeaza in avans, poate pentru cand vom reincepe sa citim! Ce mi-i profilaxia, ce mi-i dictatura! Iti fac bine cu forta…”stiu eu ce e bine pentru tine”, chiar daca tu nu mai stii cum sa scapi de binele meu!

     
  4. Christiana Iordache

    07/08/2011 at 15:21

    Mi-a placut!
    In primul rand, o surpriza placuta ca am o colega care scrie….si scrie bine si are curajul sa dea si altora sa citeasca ce scrie ea.
    BRAVO ca ai reusit sa prinzi un moment important din viata oricarui PFA….
    Trist dar adevarat!

     
    • Otilia Tiganas

      07/08/2011 at 15:24

      Christiana, te astept pe blog cu pareri proprii despre toate acestea! Vorba ta, ne trebuie ceva curaj si preocupare. Ca minte avem. Avem si ce sa spunem, noi mediciii!

       
  5. silviu

    08/08/2011 at 15:53

    mamăăăă doamne…. Adorabilă poveste!!! mesaj kafkian pe teritoriu neaoş sau? mesaj neaoş pe teritoriu genului de frustrări în spirală descendentă. I love it… sper totuşi că e din imaginaţie şi nu din intuiţie, altfel m-apuc şi-mi fac o ciorbă din scrisele mele şi-mi mănânc toată literatura. Înc-o dată spun, I love it, felicitationes Otilia

     
    • Andrei

      08/08/2011 at 16:08

      subscriu la cele scrise de Silviu

       
      • Otilia Tiganas

        08/08/2011 at 16:29

        Bagati mare baieeeeti! Si laudati-o pe mamuuuca! Acest text (mai demult gandit/schitat, daca e sa fiu sincera…), apare ca urmare a postului lui Andrei „Domnule sofer, va rog ca-n filme”. A fost extrem de apreciat si accesat! Ba chiar un prieten imi spunea deunazi:
        – Otilia, am citit si eu „Domnule sofer, va rog ca-n filme!”, de parca se referea la Moara cu noroc sau Padurea spanzuratilor.
        No…atunci… imi zisei, nu poate fi mai bun copilu decat mine! Concurenta naste calitate, dar io l-am facut pe copil, nu el pa mine!

         

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: