RSS

CARLA, PUNE-ȚI URGENT ȘLAPII!

26 Mai

Cu ceva timp în urma, mi-am petrecut câteva ore la ștrand, pe saltea, stând la soare fără să fac nimic. Asta nu-mi place, mă plictisește și nici măcar miza unui bronz auriu și sexi nu îmi ușureaza statul nemișcat la soare. Ca să treacă mai repede timpul, să nu-mi stresez familia cu nerăbdarea, am studiat printre gene oamenii de lângă mine… protagoniști și ei ai acelei zile foarte călduroase de mai.

Am privit ore în șir o mămică ce își păzea odorul, fetița Carla, o blonduță frumoasă de vreo doi anișori. Mămica tânără, îmbrăcată într-o rochiță de plajă, tatăl zbenguindu-se prin bazin cu un prieten de familie. Mămica gardian, cu ziua sacrificată, în picioare, urmărea riguros fiecare mișcare a Carlei. Ce putea să facă fetița, la ștrand, preț de 3-4 ore?  Păi să ridice diverse chestii de pe jos și să le ducă la gură.  La doi ani, pusul mâinii pe toate obiectele și băgatul lor în gură este felul în care omul acumulează informație. Mămica grijulie, (cu siguranță cotropită de dragoste) nu a făcut, timp de trei ore, nimic altceva decât să-i spună Carlei ce să NU facă. Ton acuzator, destul de ridicat! Carla nu primea prezumția de nevinovăție.

-Nu pune mâna! Nu băga în gură! Nu te duce într-acolo! Nu scoate șlapii! Nu-i voie!! etc. etc. etc.

Ea nu i-a transmis Carlei nicio informație. Nimic. Fiindcă, pentru un copil de doi ani, nu este clar de ce nu e voie nimic! Chiar și pe mine, adult mutat pe altă planetă (așa cum a fost mutată Carla din uter în viața reală), m-ar deruta cumplit să nu am voie deloc să mișc. Ba mai mult, îndemnul „fii cuminte!”, este mai abstract decât chiar legislația româneasca contemporană. Dacă părintele nu defalcă în norme concrete, argumentate, ce înseamnă de fapt să fii cuminte, acest îndemn devine echivalentul unui fond sonor fără conținut. Ca bâzâitul enervant al unei muște.

În țări civilizate, se fac cursuri de adaptare în cuplu și cursuri pentru educat- crescut copii. Oricât de bine intenționate și iubitoare, majoritatea tinerelor femei care devin mame, n-au habar să comunice cu copilul. N-au habar că ar putea transforma cele câteva ore (în care oricum nu fac nimic altceva decât paza obiectivului), în educație adevărată.

Educația dinspre mame românce e cam după ureche, intuitivă, de obicei în afara unei informări și se face greșit.

Cred cu tărie că pregătirea mamelor pentru a deveni mame, ar fi un lucru foarte bun!

La un moment dat, tânăra pe care o studiam, rostește sever:

-Carla, pune-ți șlapii!… și apoi se ia la discuții cu o altă femeie, uitând că a delegat sarcini.

Constat cu plăcută surprindere că blonduța se așează pe un beton fierbinte și începe munca de pus șlapii. Muncă grea! Carla, concentrată, încruntată de efort, încearcă să tragă șlapul stâng pe piciorul drept și nu-i iese figura. Încearcă cu forța. Nu merge, nu intră! Ciudat. Este ușor derutată, e evident că se gândește, caută soluții și nu abandonează proiectul. Muncește febril. Trec minutele, din perspectiva mamei totu-i ok, Carla șade pe beton tăcând, nu bagă nimic în gură, deci e „cuminte”. Ce-i în mintea Carlei știam doar eu cu ea. Eram tare curioasă să văd dacă îi vine ideea să schimbe papucii între ei, ca să-i poată încălța. Ezita… forța șlapii pe picior. Dacă ar fi reușit sa își dea seama singură că șlapii trebuie schimbați între ei ca să se potrivească, aceea ar fi fost o achiziție ENORMĂ, despre care mama nu ar fi avut habar! După mine, mai trebuiau 5-6 minute, Carla era foarte aproape de deschiderea cifrului, dar din păcate s-a făcut ora de plecat acasă. Mama s-a apropiat de ea, i-a luat ambii șlapi din mână, a plasat-o la tata în brațe, a băgat șlapii într-o sacoșă și a schimbat brutal sarcina:

-Fă papa la tanti și dă-i pusi, că plecăm!

Carla nu a mai făcut papa în ruptul capului, deși mama insista, fiindcă creierașul ei era încă setat pe încălțatul șlapilor care… brusc au intrat într-o sacoșă… și era atât de aproape… dacă mama o mai lăsa puțin… și ce copil cuminte e Carla… totuși nu-i place să salute!

În concluzie, arta de a educa, de a te face înțeles de copil, de a intra în creierul lui, ca orice artă, nu depinde doar de talent și bună intenție. E nevoie și de documentare!

Anunțuri
 
4 comentarii

Scris de pe 26/05/2012 în Uncategorized

 

4 răspunsuri la „CARLA, PUNE-ȚI URGENT ȘLAPII!

  1. silviu

    26/05/2012 at 22:07

    Si sa stii sa faci din orice activitate, informatie sau explicatie o joaca, fara nervi, frustrari, certuri, morala kilometrica si vorba ta, fara chestii de genul: scrie comanda si apasa „enter” pe prunc. Asa cum unui copil ii vine naturala copilaria, asa trebuie noi s-o reinvatam. Bine ar fi sa n-o fi uitat niciodata…

     
  2. Otilia Tiganas

    26/05/2012 at 22:16

    Silviule…tu stii mai bine ca oricare! Probabil cu Andrei am si gresit. Sigur am si gresit! Dar, atunci cand a fost exact la varsta periculoasa, el a primit ceva ce multi copii in jur nu aveau. Mi-a recunoscut apoi meritele, in aceasta parte a devenirii lui. Repet, tu o stii- incredere, respectul personalitatii adolescentului(chiar si atunci cand stii EXACT, ca parinte, ca adolescentul bate campii gratios), responsabilizarea, libertatea pseudocontrolata…Nu exagarez, nu ma dau mare, eu chiar le-am aplicat practic, nu?

     
  3. Adrian F.

    21/03/2015 at 01:47

    Sunt foarte plăcut surprins, văzând acest articol. Nu instinctul patern (căci n-am copii) ma făcut să citesc acest articol până la cap, ci dorința de a cunoaște punctule de vedere al „observatorului din umbră” dar și a „sarcinilor” de regulă,obiecție.
    Constat că, dincolo de inteligenta cu care ne naștem, avem puncte diferite și sarcini diferite. Grija unei mame nu este comparabilă cu Timpul robotic al Industriei în general. însă nici încălțatul unui copil nu poate fi comparabil cu Grija Mamei. v
    într-o altă ordine de idei, fiecare vârstă își are parantezele ei! Deși o viața la comun în grupul familial, individual ne dezvoltam, unic, independent și nu în ultimul rând în „lumi diferite”;

    Frumos scris și bine observat, Otilia 🙂

     
    • Otilia Tiganas

      21/03/2015 at 08:56

      Observat, Adrian, printre gene, cu soarele-ncap! Dar eram total de partea Carlei!

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: