RSS

Vă aștept. Vă aștept să scriem împreună povestea!

17 Noi

Săptămâna asta, ca tot „scriitorul care se respectă”, voi veni și eu la București, la celebrul Gaudeamus- Târg de carte.

Sâmbătă, 22 noiembrie, la ora 14, scriitorul și traducătorul rus Kiril Covaldji va vorbi ȘI despre mine. Despre mine și cele două cărți pe care am apucat să le public- proză: „Femeia cu șapte pălării”, poeme: „Poezii vânate de fisc”.

Dar să încep cu ceea ce știu că vă place: POVESTEA!

Kiril Covaldji, (un nume pe care poate nu-l știți suficient în România, deși ar merita!), om de litere rus, octogenar, a fost cândva, demult, prin școala primară, prieten cu tatăl meu. Basarabia. I-a despărțit războiul, refugiul, toate acele nenorociri care, vii în amintirea lor, pentru noi cei mai tineri sunt doar literatură.

Acu trei ani, la tata pe terasă, după o friptană și un vin sec- alb- divin, tata îmi povestește amănunțit și vădit emoționat de personalitatea lui Kiril. Tata îl numea Kira. Îl găsise pe google, (tata, octogenar și el, are cont FB, ca tot omu!).

„Kira există, îmi povestea tata, e aievea, cariera lui n-a dezmințit promisiunile din școala primară ale copilul firav cu accente de geniu. Dar Google e parșiv, nu te îndrumă unde să-l găsești pe Kira.”

(Poate nici tehnica info nu-i era tatei chiar a doua limbă!)

„Se gândește mult la el…ar vrea să-l revadă” aflu.

Știți și voi cum, visuri depănate la un vin, deseori rămân doar visuri sau eventual mahmureală și dureri de cap a doua zi. Nu și acest vis! Ajunsă acasă la Hășmaș, atinsă de povestea celor doi vechi prieteni, deleg sarcini. Îmi sun fiul, îi zic:

– Andrei, fă cum știi tu ca tata să dea de Kiril Covaldgi. Nu i-am spus tatei ce intenționez, ca să nu-l dezamăgesc dacă nu reușim, dar fă să fie bine (ca să nu hie rău!), continui eu la telefon.

Fiu-meu ia legătura cu Uniunea Scriitorilor, ambasadă, tot ce-i pică la mână, că prost nu-i și…după o pauză de așteptare, găsește în căsuța de mail o scrisorică „Dragă Andrei da, eu sunt prietenul din copilărie al bunicului tău! Ce bucurie să vă regăsesc!! ”

De aici încolo, bou să fii și să nu te descurci!

Tata și Kira încep o corespondență, iar după câteva luni, ne întâlnim la București toți trei: scriitorul deja celebru, tata și cu mine. Ne întâlnim într-un fel care ar fi amuțit-o și pe Andreea Marin.

Kira se cazase la un hotel. Noi, arădenii, am ajuns la barul acelui hotel, Kira a coborât, bărbații se revăd după șapte decenii…sunt altfel decât se despărțiseră când a început războiul. Se îmbrățișează, se privesc, se ating…mie îmi tremură mâna pe ceșcuța de cafea. Îmi aprind o țigară, fără să-mi pese dacă se cade.

Fiica și jurnalistul și scriitorul din mine simte că e povestea vieții.

Dar au trecut ani fără să am forța poveștii, așa cum o scriu azi. Nu știu de ce. Era prea intens, prea personal ca s-o împart FB. Era ca și cum ți-ai dezvălui FB iubirea devastatoare pentru tipa blondă. Ai deveni ridicul. Ai spulbera iubirea. De aceea am tăcut și eu, destul de mult timp.

Au urmat snoavele, amintirile celor doi, cărora le eram părtaș și martor. Frumos. Sunt medic, am mai citit la viața mea, dar regalul pe care mi-l ofereau doi bărbați cărunți povestind, nu pot să-l uit. Tobă de carte ambii. Umor. Cultură. Fără lapsusurile mele idioate. O cultură pe care eu, orientată spre medicină, eu trăită în comunism, NU O AM. Nu am cultura care devansează lecturile obligatorii. Nu, fiindcă eu am făcut o altă școală primară, apoi am făcut o altă meserie decât lectura, istoria și geografia. Îi urmăream pe Kira cu tata (tata- medic veterinar), îi iubeam.

Așa se face că am ajuns, la un moment dat și la scrierile Otiliei. Apoi la dorința lui Kira de a scrie despre scrieri, apoi de a le traduce în limba rusă. (Și-i mai înjur eu pe politicienii români că se bagă-n seamă după rubedenii! Păi Kira scrie despre mine și mă traduce în rusă, fiindcă-s io fiica tatei. Cu ce-oi hi mai grozavă decât politicienii români?) Glumesc. SUNT mai gozavă decât politicieni români!

Săptămâna asta, la București, după acea primă întâlnire, am mai organizat una: Kira Covaldji scriitorul, Chiran Alexandru-veterinarul, adică tata și eu, Otilia Țigănaș, fata care vă scrie în fiecare seară povești virtuale.

Pe aceia care mă veți fi citit FB fără să-mi vedeți moaca, sâmbătă vă aștept NU pentru promovarea textelor mele. NU. Ci pentru această frumoasă poveste.

Ora 14, Gaudeamus- 22 noiembrie, București, despre cărțile mele, Kira Covaldji.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17/11/2014 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: