RSS

VASILE DELA AUTOGARĂ- FIUL

18 Ian

În fața școlii din Scaieții de Vale, trei tipi bărboși îmbrăcați în spielhosen, cu câte-o jucărică în mână (pistol cu apă, mingiuță, ursuleț) sar coarda și joacă șotron. Reporterul, care se documentează pe tema implementării reformei învățământului în rural, se apropie de ei:
– Domnilor, ce faceți aici îmbrăcați așa?
Unul dintre bărboși pune mâna pe microfon:
– Nu suntem domni, suntem elevi în clasele unu-patru: subsemnatul Gigel, dânsul Florinel și dânsul „Vasile dela Autogară-fiul”. Noi am răspuns apelului lansat de primarul comunei privind înscrierea la școală, pentru menținerea claselor unu-patru. Școala din satul nostru, bugetată pe cap de elev, urma să se desființeze. Mai lipseau doar trei copii la ciclul primar, ca s-o salvăm. De aceea ne-am oferit noi trei! Eu sunt membru marcant în același partid cu primaru’, am cabinet la București, dar și în provincie. Mi-e destul de ușor să-mi întregesc studiile. Dacă mă caută cineva la București îi zice că-s în provincie și invers. Totodată, așa cum m-a învățat mama- fie iertată- femeie simplă de la țară, care zicea mereu: „pruncu mio, always do what you have to do!“ , mi-am depus și la București dosarul pentru studii postuniversitare. Că numa mâine nu-i poimâine și, cine știe, la viitoarele alegeri pot fi  votat în circumscripția mea electorală ș-am zis să fiu pregatit din timp și cu studii postuniversitare, că nu-i bine să lași totul pe ultima zi.
Reporterul:
– Da, am priceput. Domnu’ Florinel?
Al doilea bărbos, mai timid, bărbosul Florinel, ia cuvântul:
– Eu, tot așa, nu am apucat să termin ciclul primar, dar am făcut școala vieții cu facultate cu tot. Încă la zi! Ohoho! Am o afacere prosperă în celălalt capăt al țării. Subalternii mei sunt foarte corecți, totul merge deja de la sine, pot lipsi lejer 4 ore pe zi. Fac naveta cu avionul personal, un fleac. Mi-am zis: de ce nu aș ajuta comuna mea natală ? Ce, parcă mie îmi strică un pic de carte în plus? M-am înscris și eu în clasa a doua, fiindcă n-am uitat de unde am plecat.
Reporterul:
– Dar dumneavoastră, domnule Vasile dela Autogară-fiul? În primul rând, ce nume ciudat aveți!
– Oh da, este numele meu de scenă, de fapt! Dar are și o sonoritate axată pe concretul din cartea de identitate, recte Vasile. Tata, săracul, s-a prăpădit cu zile dar a avut, de când m-am născut, visul și ambiția să mă scoată de la coada vacii și să mă trimită la oraș. Dumnealui, tăticu, Dumnezeu să-l ierte și pe dânsul, era organizator profesionist de alba-neagra la autogara din oraș. De mic copil m-a învățat tainele meseriei și a prezis: ai har, fiule, ai mână divină! Deja de la șase ani am început să practic în autogară, că aveam privire curată de copil și mânuțele dibace. Tata stătea pe o băncuță lângă mine, îmi amintesc de parcă ar fi ieri, iar eu începeam să dau cu alba-neagra pe o planșetă tocmai când coborau turiștii din autocare. Și mă făceam așa, că mă joc. Tata se apropia de mine ca când mi-ar fi străin, și…ăia puneau botu’ imediat. Ce vremuri, ce amintiri frumoase! Săracul tata, cât de mult a vrut să devin cineva și cât de mândru ar fi de mine astăzi! De aceea mi se zice Vasile dela Autogară fiul, fiindcă și pe tata tot Vasile l-a chemat. Si pe amândoi bunicii după amândoi părinții, tot așa. Oi fi avut har, da’ vă zic io, dom’ reporter, copiii de azi, ptiu pe ei de drăgălași, îs și mai și! Aur curat! Să vedeți cum dau deja colegii mei din clasa a doua! Fulger, nu alta! I-am exersat pe catedră, dar prind din zbor, nu tre să le arăți de două ori cum se mută piesele! Am unu, Mișulică, un prichindel, ăla va sparge piața, credeți-mă că veți mai auzi de el! Când a venit la noi în clasă dom’ inspector general de la Inspectoratul Şcolar, ca sa vegheze la implementarea reformei la noi în școală, a fost o nebunie curată! Pân’ să întindă doamna învățătoare protocolul cu suc şi saleuri pe catedră, Mișulică a început să bată alba-neagra pe tăblia băncii, că el stă în prima bancă. Să vedeți cum îi sclipeau ochii la inspector! Dacă nu era în
exercițiul funcțiunii, sigur se băga! Doară știam că își joacă salariul la păcănele la „Patru Ași”, în centru! Mișulică, fin psiholog, numa i-a testat reacția. Copilu-i excepțional, vă zic!

teacher
Dintr-odată, în curtea școlii se aude rumoare. Vine doamna la clasă! Doamna… doamna… se aud copiii șoptind. Reporterul caută cu privirea silueta doamnei. O vede venind unduit. E superbă, înaltă, cu sâni generoși bine evidențiați de decolteu și bluza mulată, tocuri interminabile, fustă mini. Învățătoarea este un simbol viu al plurivalenței femeii românce moderne. Sexy, ferită de inhibiții, cultă și școlită totodată. I-a lipsit doar un punct ca să obțină ditamai examenul de titularizare pe post, când majoritatea colegelor ei de generație au obținut note sub 3! Așa, din mers, învățătoarea-simbol își cheamă autoritar învățăceii la clasă. Elevii bărboși o urmează hipnotizați, iar micuții – neutru. Proptindu-și popoul apetisant de catedră, învățătoarea multilaterală punctează planul lecției de astăzi:
– Vom conjuga astăzi verbul „a implementa”, vom defini substantivul „cutumă”, iar apoi vom alcătui scurte propoziții care să conțină cuvintele: briefing, locație, paradigmă și sustenabil.
Reporterul zâmbește mulțumit. Are un material bun pentru calupul de știri de la ora 19!

Anunțuri
 

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: