RSS

EVELYNE

02 Feb

OldLadyGunOwnerTanti Evelyne, la vreo șaptezeci de ani, îmi este vecină, perete în perete. Dar ce pereți! De doi metri grosime, vorba aceea, Tanti Evelyne și cu mine avem apartamente într-o casă veche, naționalizată, ne încălzim cu teracote, iar ca să schimbi un bec ars în tavan, chemi pompierii datorită înălțimii. Eu- mamă singură, single mum, fiică-mea Sorina la o grădiniță foarte aproape de casă, eu fac naveta zilnică, la țară, o comună la 22 de kilometri de Arad, mă mișc ba cu mașina, ba cu autobuzul, sunt medic acolo. Tanti e săsoaică văduvă, mereu corect și sever îmbrăcată. Este slăbuță, are chiar talie și poartă rochițe negre sau cenușii cambrate, încheiate până sub bărbie, coc cărunt adunat la ceafă, are mâinile foarte foarte îngrijite, tenul adânc ridat, neverosimil de ridat. Tanti Evelyne fumează, bea cafea, nu bea alcool. Nu în afara zilelor de sărbătoare cu musafiri. Mă ajută enorm cu Sorina, o aduce de la grădi, o învață poezii până ce vin eu de la cabinet, gătește pentru toate trei, aproape zilnic alt meniu, fiindcă de materie primă-ciubuc eu, medic la țară, nu duc lipsa, tot eu acopăr cu cafea necesarul noii familii. Ne e bine împreună, Sorina o adoră, iar toată această organizare internă am făcut-o cumva din mers, fără o anume înțelegere bilateral semnată.

Lecții de viață date mie de Tanti Evelyne, care mă găsea cam împrăștiată, neatentă la detalii, deloc gospodină și păguboasă în relațiile cu bărbații.

-Fata mea, o doamnă adevărată nu stă nici măcar în casă fără sutien! Nimic mai dezolant, la o femeie care se respectă, să nu-și pună sutienul.
…Mda. Acu eu ce să zic. Are dreptate Evelyne. Ieșeam prin facultate cu tricou și fără sutien, era chiar brandul meu. Dar, după o sarcină și un alăptat de opt luni, poate un rebranding n-ar strica, mai ales când se vede limpede că targhetul și publicul țintă devin altele.
-Să-ți păstrezi mereu intimitatea față de soț. Nu lăsa niciodată chiloții pătați de ciclu, la înmuiat în lighean, în baie, la vederea lui. Să știi că nu e bine să nu-ți menții misterul.
N-am soț, gândesc, iar astea-s vechituri. O las să mă mai învețe, fără să-i retez ceva din avânt.
-Nu ieși niciodată din casă fără dres, chiloți, sutien impecabile, cine știe ce se întâmplă, vreun accident, trebuie să fii perfect îngrijită.
Aci zâmbesc în sinea mea, de-a binelea. O fac, Tanti Evelyne! O fac, dar nu pentru accident ci pentru mine, niciodată nu te simți mai sigură pe tine decât când ai chiloți de fiță. Unde mai pui de o aventură accidentală! Păi să mă ierte dumnezeu, dar eu nici strada n-o traversez fără ca sutienul să se asorteze cu chiloții.
Tanti Evelyne o gospodină de top. Îmi mai povestea ea cum ani de zile, zilnic, zilnic fără NICI O EXCEPȚIE, i-a gătit răposatului soț altă mâncare, întotdeauna trei feluri, l-a așteptat cu masa pusă, cu șervețel, tacâmuri, coșulețul cu pâine feliată acoperit cu un ștergar alb, pahar pentru vin dar și pentru apă.
Ceva din echilibrul minifamiliei noastre s-a zdruncinat puțin atunci când pe mine a început să mă mai viziteze un tip, „curtezan” în accepțiunea Evelynei, ea nu-l plăcea pe tip chiar deloc, probabil și nițică gelozie, dar îmi toca creierii cu opinii într-un moment în care nici măcar mie nu-mi era clar dacă tipul îmi place. Necum încotro ne îndreptăm, sau ce am de gând. Într-una din seri, când m-a bătucit la neuroni peste clemența lor, i-am răspuns cam obraznic și mi-a fost clar că s-a bosumflat. A doua zi mi-a răspuns rece la salut, distant, fără să-mi încurce ploile cu Sorina, sau gospodăria. Eu am lăsat-o în suc propriu, nu tu iertăciuni, nimic, Tanti tot distantă, dar viața ne curgea la fel ca înainte. Poate o săptămână să fi durat asta.

Primesc eu de la un pacient o caisată de casă, aromă dumnezeiască, mă înființez la Tanti spre împăciuire. Eu nu beau băuturi dulci, nici tării dulci, nici vin dulce, asupra celor fără zahăr am un control exact. Dulcegăraiele te pot fura, plus că nu-mi place gustul lor. Când doresc desert, mănânc înghețată sau prăjiturică glazurată. Când beau, nu mănânc desert. Dar acu fac o excepție, după cum face și Evelyne care nu bea decât la Paște și Crăciun, iar azi abia apucă să ne împăcăm.

Întinde ea rapid o tăviță cu pahare de cristal anume pentru caisate, prepară două cafele slabe, că-i seară și seara nu se cam bea cafea, scrumieră, pachetul cu țigări al fiecăreia, bricheta la îndemână, apă minerală. Purcedem la vorbe. Înaintăm nestingherit în caisată, nu-mi dau seama ce tărie avea, dar avea. Umplem periodic păhăruțele de cristal cu picior, deveneam ca înainte, poate chiar mai apropiate, Tanti Evelyne îmi e tare tare dragă. O iubesc, ce mai!
Remarc, după ceva vreme, că e bine atinsă de alcool, totuși sunt mai tânără și țin mai bine la din astea, dar a și băut ea mai vârtos, eu mai mult am fumat. Nu vorbea greu sau împiedicat, dar îi vedeam ochii albaștri, un albastru mat, ochii erau tulburați. Începe abrupt.
-Fata mea, am să îți povestesc ceva ce nu știe nimeni. Nu vreau să intru în mormânt, singură cu acest adevăr.
O privesc uimită, ceva din tonul ei mă face să cred  că nu glumește si că nu-i o urmare a caisatei.
-Spune, Evelyne. Spune, te rog.
-Eram măritată, el era administrator și pedagog la un cămin de băieți. Eu casnică, aveam acolo o mică locuință de serviciu, o cameră a noastră, o bucătărioară și un hol. Era al cincilea an de căsnicie. Plecasem la biserică să fac curat, mă știi că umblu mult la biserică, iar acolo chiar mergeam des să ajut, nu aveam ce face acasă după ce terminam mâncarea. M-am întors mult mai devreme, uitasem ceva și…
Tace lung, nici un sunet, îmi ridic privirea, mă temeam de alcool să nu i de facă rău, lui Tanti îi curg șiroaie lacrimi pe obrazul brăzdat, conturul gurii e nesigur, totuși are ceva din atitudinea omului serios pilit, eu nu mai știu ce să cred.
-Evelyne? Și?
-Și, fata mea, și… în camera noastră îl găsesc încălecat pe la spate peste un băiat tânăr de acolo. Erau pe plapuma mea roșie. M-am uitat câteva secunde. M-am întors și am plecat, nu știa că am văzut. Inima îmi sărea din piept. N-a aflat niciodată că am văzut, a murit de infarct după încă trei ani, era gras și avea tensiune. Am murit și eu înainte.
Eu nu spun nimic, încerc să procesez informația, eram probabil lividă, îmi așez palmele pe masă, peste mâinile ei. Unul din paharele cu caisată se varsă în această mișcare, lichidul portocaliu se întinde aproape vulgar peste albul feței de masă din damasc, o strâng ușor de mâini, o mângâi peste vinișoarele lor.
Cu gura uscată, buzele i se lipeau când vorbea, continuă rar, sacadat, înecat.
-N-am uitat, n-am putut să uit niciodată, mă ucidea mai ales nopțile când mă trezeam transpirată de gânduri, fața lui transfigurată de plăcere, ochii închiși, fruntea umedă, gâfâia…fata mea, gâfâia peste băiat…băiatul tăcea și am mai dormit în același pat câteva luni. Și n-am spus nimănui nimic. Am rămas singură cu gândul.

 

Anunțuri
 

Etichete: ,

8 răspunsuri la „EVELYNE

  1. Valeria Crăciun

    02/02/2015 at 19:43

    biata Evelyne!!! Nasol ma, sa descoperi cum sotul e gay =)) Oăleu!

     
  2. Iulia

    02/02/2015 at 22:09

    I-as fi taiat ouale lu’ barbatu’ lu’ Evelyne….zau!

     
  3. raluca

    10/02/2015 at 22:10

    Saraca!!Bine ca a divulgat secretul:))

     
  4. adina

    23/05/2015 at 09:53

    La naiba, a trebuit sa astepte 40 de ani poate, sa se-mbete si sa poata marturisi durerea aia crunta. Ce nu pricep eu, e cum de a ajutat-o dracul sa dea afara incarcatura otravita si popa cu-ale lui puteri, n-a reusit… Urmarea confesiunii care-a fost? Dupa trezire, privire incurcata de vinovatia de a fi incarcat cu asa oroare un om la care tinea nespus (asta e clar!) sau „rusinea” ca i s-a putut intampla una ca asta (fie betia, fie sotul si pedofil si adulterin)? Se zice ca uitarea relelor ajuta omul sa raman intreg la minte, in cazul Doamnei E cred ca a fost iertarea. Si mai cred ca fix atunci cand l-a iertat, a crapat si nestapanitul.

     
    • Otilia Tiganas

      23/05/2015 at 15:59

      Adina. E proză scurtă. Faptul că scriu proză la persoana întâi, e o tehnică, apropie cititorul și dă forță mesajului. Evelyne nu-i o știre de presă. E literatură izvorâtă din imaginația mea.

       
      • adina

        25/05/2015 at 08:27

        Slava Domnului! Oricum m-ati lovit 😀 . Lipsa mea de vigilenta sa fie de la faptul ca n-am mai citit beletristica din liceu – cand eram nevoita s-o fac – sau pentru ca eu chiar stiu bine de tot o misterioasa doamna, singura de peste 40 de ani de dupa divort…

         
      • Otilia Tiganas

        25/05/2015 at 10:53

        Daca te-am lovit (si te rog sa ma tutuiesti!) inseamna ca rolul prozatorului, intentia lui, a dat roade. Evelyne e una din scrierile pregatite pentru noul volum.
        te imbratisez!

         
  5. adina

    26/05/2015 at 18:50

    Priceput si notat. Intorc imbratisarea 🙂

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: