RSS

TÂMPITĂ AȘ FI SĂ-MI MUT PARTITURA LA OBOI!

25 Feb

48498

După lectura cărții mele „Femeia cu șapte pălării” câțiva oameni, (nu mulți, ce-i drept), unii apropiați mie, alții cunoscuți doar on line, mi-au transmis următorul mesaj. Rostit, desigur, de fiecare în felul său. Ceva gen „Minunată cartea ta! Acu aștept de la tine texte grele.”

Suna de parcă pregătirea unor texte care-ți plac din prima, “ușoare” adică, ar fi primul pas diletant, ezitant, înaintea “marii opere”.

Păi nu-i așa. Mă simt de parcă bărbatul care deja mă iubește tare mi-ar reproșa, ținându-mă în brațe, că i-am picat prea ușor în mreje. Că așteaptă de la mine fițe. Și ar zice asta cu mine goală-n pat. L-aș ucide.

Așadar, nu sperați!

Eu n-o să scriu niciodată texte grele, după cum n-o să susțin niciodată solo la clape într-un concert de pian, fiindcă n-am habar să cânt la pian. Competiția e cu mine însămi, nu cu James Joyce sau Hermann Hesse și am trecut-o prin filtrul acelora care s-au ostoit din simplitatea frazei mele, citindu-mă. Ca să scriu simplu, cu mesaj direct în creiere, eu fac un efort în “procesul tehnologic”. Îmi angrenez întreaga artilerie grea neuronală pentru a scăpa de orice balast.

De pildă încep să scriu, am ideea. Apoi corectez, deseori de 2-3 ori în zile diferite și întotdeauna mă bucur când mai reușesc să shimb trei cuvinte alăturate cu unul singur mai forțos. Întotdeauna mai șterg ceva, recitind, rareori adaug. Întotdeauna încerc să-mi reiau textul cu ochii cititorului și, acolo unde fraza îmi pare încă ambiguă o refac, ajutându-l fără să ezit. Posibil ca asta să mi se tragă și din meserie, exercițiul zilnic de a-i explica omului simplu, pacient, ceea ce am de zis, astfel încât să înțeleagă EXACT.

Știu precis că, în prozele mele, greu găsești o frază care să te oblige s-o reiei gânditor, cu ochii închiși, întrebându-te oare ce-am vrut să spun acolo. Dar ideea este că fac asta intenționat, muncesc enorm ca să-mi iasă, nu-i o ofertă artistică rudimentară.

Prin urmare, expunerea unui mesaj accesibil, aproape didactic, este EXACT instrumentul meu de lucru în acest concert universal al celor care scriu mai mult decât propriile jurnale intime, ascunse în dulap sub teancul cu tricouri împăturite.

Asta știu să ofer eu.

Restul oferă ceilalți, cu prisosință, și tâmpită aș fi să-mi mut partitura de la vioară la oboi, încercând să joc rolul colegului din dreapta. Chiar VIP – solist planetar – să fie colegul din dreapta!

Anunțuri
 
7 comentarii

Scris de pe 25/02/2015 în Uncategorized

 

7 răspunsuri la „TÂMPITĂ AȘ FI SĂ-MI MUT PARTITURA LA OBOI!

  1. ILUZIA

    25/02/2015 at 13:34

    am inteles-o p-asta cu oboiu’ da unde-i aia cu Ticku de-ati promis-o?

     
    • Otilia Tiganas

      25/02/2015 at 13:42

      1. AI nu ATI!!! ne tutuim p-aci 2. O sa vina si Tiku, dar musai era acest preaviz inainte!

       
  2. Georgiana Georgescu

    16/04/2015 at 09:34

    Eu sunt de parere ca scrii absolut senzational, draga mea Otilia !….Textele tale imi readuc, fara exceptie, bucuria in suflet, bucuria aia intreaga, nedisimulata, pe care o poti vedea in ochii de copil, senzatia ca viata e mai faina atunci cand cel care a scris respectivele randuri e contemporan cu tine. Sunt convinsa (si, cu siguranta, nu numai eu) ca ai sclipiri de geniu si ca acest dar incontestabil vine dintr-un suflet mare, frumos si plin de ingaduinta pentru semenii sai. Ca unii comenteaza malitios, asta nu se va schimba niciodata, insa stii cum e – fiecare intelege exact atat cat ii permite evolutia (sociala, spirituala si sufleteasca) sa inteleaga. Daca, intr-o zi, n-as mai citi texte semnate de tine, ar fi ca si cum n-as mai putea privi curcubeul dupa ploaie – o pierdere dureroasa, in urma careia ar mai muri ceva in suflet…Asa ca, pentru tine si pentru noi, cei multi care te savuram, realmente, in scrierile tale, tine-o tot asa ! Ce cred ceilalti, e doar problema lor. Eu te iubesc de-a dreptul. Dixit !

     
    • Otilia Tiganas

      16/04/2015 at 10:38

      Ce balsam mesajul tău, Georgiana! Mulțumesc, mulțumesc, e extraordinar să aud așa ceva!!! Am amuțit…

       
  3. olegjuncu

    18/10/2015 at 13:24

    Nu există text ușor și text greu.

     
  4. olegjuncu

    18/10/2015 at 13:47

    Nu există text ușor sau text greu. Orice text trebuie să fie accesibil publicului căruia i se adresează. Și acest lucru este de multe ori cel mai greu de realizat. Un text accesibil te pune mai adesea pe gânduri și îți răspunde întrebărilor decât un text „greu” care întâi trebuie descifrat și abia apoi rumegat. Un text accesibil se citește fără o prealabilă pregătire sufletească și mentală dar poate să-ți pună probleme existențiale mai profunde decât un așa zis text greu, abscons. În fond beletristica este destinată marelui public nu unui grup restrâns de specialiști, Mesajul trebuie exprimat cât mai clar posibil, cursiv, să se citească fără un efort prea mare ca să pătrundă chiar fără voie în conștiința cititorului. Și tu Otilia chiar asta faci, textul tău te îndeamnă să continui lectura până la sfârșit. Și să aștepți următorul cu aceeași nerăbdare.
    Eu zic că ai reușit, deci continuă! Îți doresc succes în continuare.

     
    • Otilia Tiganas

      18/10/2015 at 14:02

      Sigur, Oleg.Iar antrenamentul – tehnic – spre fraza simplă cu mesaj direct, impact ferm și lipsită de ambiguitate, este un antrenament intenționat, deloc ușor.

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: