RSS

Pe vremea mea… dar NU MAI ESTE vremea ta, tataie!

05 Mar

1166079

“Oh, tinerii de astăzi! Pe vremea mea noi eram altfel: eram educați, respectuoși, noi nu făceam așa ceva!”.  Nu o dată ați auzit aceasta frază, copii fiind, apoi adolescenți. Oare e adevărat? Oare într-adevăr pe vremea aceea totul era altfel, mereu în defavoarea tinerilor incriminați azi? Oare vârstnicii/adulții care își amintesc nostalgic cât au fost ei de reușiți pe vremuri, n-or fi auzit aceleași vorbe din gura celor mai bătrâni ca ei?

Apologia a cât de reușiți erau cândva vârstnicii, mă calcă pe coadă cumplit. Or eu nu sunt “puber”- “aproape vârstnică” sunt eu însămi! Și totuși, de obicei sunt de partea tinerilor în această confruntare.

Păi sexul se făcea exact la fel și acu șaptezeci de ani! Cel puțin acela standard. La fel se încălca opinia părintelui și se mai căsătoreau oamenii cu cine le venea, în ciuda tuturor. La fel se înșelau soții între ei, la fel resimțeai gelozia, la fel bârfeai, la fel mințeai. Sigur că toate acestea aveau o altă coloratură, fiindcă alta era și istoria. Faptul că adulterul se petrecea la lumina lămpii de petrol și fără CD-ul cu muzică lascivă, pe căpița cu fân și nu la motel, nu făcea adulterul de modă veche cu nimic mai “serios”, sau mai “decent”.

Anumite reguli s-au transformat, dar nu neapărat s-au degradat.

De exemplu, azi, neascultarea habotnică, orbească, a părintelui nu este musai o lipsă de respect. Dimpotrivă, poate fi o atitudine inspirată. De ce? Pentru că uneori copilul înaintează în dezvoltare mai rapid, mai vioi decât părintele. Iar părintele poate să rămână ancorat în trecut. Se întâmplă ca el să fie incapabil de a se “schimba odată cu schimbările”, în ritm alert. Și atunci neascultarea devine chiar eficientă pentru tânăr!! Dacă stă să asculte bătutul de câmpi (numit eufemistic educație!), pierde trenuri.

Sau… că nu mai salută tinerii de astăzi (așa cum o făceau pe vremuri, la drum de țară, când dădeau binețe fiecărui trecator). Probabil că nu. Dar nici vârstnicii de astăzi nu mai au aceeași simplitate blajină, sau acelasi fior de respect pentru copilul plecat de acasă la școlile mari pe care el, vârstnicul, nu le-a făcut. Își dau cu presupusul în toate, își deschid cont FB, se situează habotnic în opțiuni politice argumentate ca porcu, ferm convinși că dreptatea e de partea lor.

Linia isteață, ca să nu-i spun deșteaptă, adaptată vremurilor noastre, ar fi aceea de apropiere între generații. Se cere un exercițiu constant în a face loc, la aceeași masă, tuturor generațiilor- bunic/părinte/puber/adult tânăr/copil mic. Fără ca vreunul să șadă acolo stresat și din obligație. Iar ei să încapă împreună, să se înțeleagă reciproc, să râda cu poftă și sincer la aceleași glume. Mai ales atunci când glumele sunt autoironice. Bunicul să nu urmărească avid tirul alcoolului din paharul puber, (oricum va bea mâine la club!), să nu dojenească micile vulgarități scăpate printre buzele adolescentine, iar tânărul să asculte răbdător și cald povestea din tinerețe a bunicii, chiar spusă a patra oară. Cândva o să-i fie dor de ea. Adică să nu se simtă nici primul vânat, nici al doilea neglijat sau ridiculizat.

Este cazul ideal…zic eu.

Mesajul e acela că apropierea între generații se face cu efortul și grija tuturor părților implicate. Că-i o construcție în care toate cărămizile sunt importante. Nu vor avea loc la aceeași masă nici părinții care o țin inflexibil pe aia cu :“eheheee, pe vremea mea”( fiindcă, apropo tataie, de n-ai aflat- păi NICI NU MAI ESTE vremea ta!), dar nici fiii care se rup de înțelepciunea și izvorul părintelui, convinși că doar băieții din gașcă, sau netul, sau crâșma dau adevăr vieții.

Comutatorul care a declanșat acest text este un dialog din vara trecută cu cineva mult mai tânăr decât mine, pe tema nudismului. Un băiat de vârsta fiului meu, căruia îi sunt prieten. Ne-am contrazis ușor. După câteva fraze, eu am făcut ca dialogul să nu devină polemică și l-am stopat cu umor. Puștiul era fan al nudismului la mare și se mira că eu nu-s, cunoscându-mă deschisă la idei trăznite. Dar nu-s nici contestatar vehement. Am spus doar că nu m-aș simți bine la plajă, în fundul gol, să-mi las mâna pupată respectuos de doctoul X fără chiloți. Am spus că nu comentez, nu judec și nu încerc să-l schimb. E OK. Pur și simplu EU nu pot mânca înghețată cu țâțele goale (cel puțin nu la drumul mare!), în timp ce bărbații familiei prietene joacă volei pe nisip cu pulicelele stafidite zdrăngănind la serve. În concluzie: mie nu-mi place la nudism, nu mă simt bine acolo și atât. Dar departe de mine gandul: ”pe vremea mea…”, fiindca astea se faceau și pe vremea mea, iar eu le-am evitat. Am încercat și n-a mers, m-am simțit tehnic inconfortabil. Bașca eu dorm noaptea în pijama, niciodată în pielea goală, reminiscență din anii facultății mele la București, am traversat ceva minicutremure pe-acolo, mă îmbrăcam la culcare ca să nu mă găsească a doua zi ăia goală pe sub dărâmături, în caz că vine cutremurul în somn și să nu zică apoi lumea că am fost curvă.

I le-am povestit interlocutorului meu zâmbind, relaxat, fără să amintesc de puritatea decentă a generației mele (aiurea!). Unora le place nudismul. Iar mie, dacă nu îmi place, îl evit. Nu-l judec și nu deturnez fani.

Este un exemplu de cheie a toleranței reciproce și de atenuare a diferențelor între generații. Puștiul la care mă refer continuă să mă viziteze, îmi face senin confidențe zdrobitoare, fără să mă considere o babă demodată.

A priceput doar că nu agreez în câmp vizual, la plajă, puțici blege și atârnânde. Îmi zgârie retina pretențioasă.

Iar punând așa problema, știu despre el mult mai multe decât mă-sa. Știindu-le, pot să-l îndrum eficient. Știu multe, fiindcă EL îmi spune, nu fac săpături. Îl sfătuiesc, fiindcă EL îmi cere părerea, nu i-o dau eu neîntrebată.

De ce nu le află oare mă-sa pe toate astea? Că nici ea nu se dă la nudiști și sigur doarme tot în pijama, ca mine! Fiindcă nu gestionează corect distanța dintre generații.

Anunțuri
 
10 comentarii

Scris de pe 05/03/2015 în Uncategorized

 

10 răspunsuri la „Pe vremea mea… dar NU MAI ESTE vremea ta, tataie!

  1. Laura

    06/03/2015 at 12:52

    Cred ca nu ai inteles la ce se refera lucrurile. E vorba ca in urma cu 30 de ani era mai multa stabilitate la locul de munca, mai multa putere de a anticipa viitorul, nu era fluctuatia de oameni si amestecul de culturi si rase (care genereaza neincredere, rasism xenofobie, discriminare), oamenii se cunosteau mai bine, nu isi luau „teapa” asa usor (acum sunt mai multe escrocherii, mai multa inventivitate in a-l pacali pe celalalt). Oamenii aveau mai mult bun-simt. Azi vezi tupeu la toti – de la adolescentii rebeli care se cred buricul pamantului, la incultii care se chinuie sa termine un Spiru Haret, la cocalarii imbogatiti peste noapte. Ti se urca in cap toti agramatii care au furat/ au escrocat si cred ca merita atentie si respect.
    Inainte oamenii nu mureau in accidente de masina, pe trecerea de pietoni, din cauza unui sofer incompetent care nu merita sa isi ia carnetul.
    In urma cu 25-30 de ani, daca nu aveai facultate, nu puteai ocupa un post. Acum totul se cumpara (facultatile, posturile, oamenii, certificatele). Inainte totul era „pe bune”, castigat prin munca, nu prin smecherie.
    Inainte oamenii chiar socializau (ieseau in oras, vorbeau, se cunosteau mai bine) – neavand gadgeturile menite sa ii tina lipiti de ecrane cat mai mult timp.
    Lucrurile astea se vad cu ochiul liber, nu stiu cum trec neobservate „detaliile” astea.

     
    • Otilia Tiganas

      06/03/2015 at 13:21

      Oamenii dinaintea noastra sunt, in afara calitatilor enumerate, (altminteri reale!), cei care au initiat si purtat razboaie nimicitoare. Care au acceptat (cel putin prin tacere) dictatura comunista, care minteau de stingeau, zilnic, care aplaudau prefacut un dictator analfabet, care „se descurcau” furand pe rupte la serviciu, care isi turnau fratele la securitate, care, care, care. Asadar revin la tema. Si-au avut si ele, generatiile precedente, luzarii, nimicniciile, magariile si toata paleta defectelor umane. Ca-s altele decat cele de azi? Da, sunt altele. Dar principiile jegului uman sunt aceleasi.

       
  2. Mihaela Suciu

    09/03/2015 at 22:24

    Pe vremea mea… La naiba, mi-a trecut vremea! 🙂
    Un text înțelept! Cel mai dificil este totuși să gestionăm distanța față de proprii copii.

     
    • Otilia Tiganas

      09/03/2015 at 22:36

      Cu ei, cu propriii copii ar trebui să și începem acest antrenament.

       
      • Mihaela Suciu

        19/03/2015 at 20:19

        Mulțumesc de atenționare; ”propriii copii”.

         
      • Otilia Tiganas

        19/03/2015 at 20:54

        Nu-i atenționare! Nuu, am scris din reflex.

         
  3. vivi

    11/03/2015 at 04:04

    ASA, SI?…

     
  4. Vali

    18/03/2015 at 14:32

    Otilia,te stimez mult .
    Erau vremuri grele si sunt vremurile oamenilor ciudati ,chiar si eu ce ma duc la plaja cu copilu la nudism sau in casa merg gol si eu si sotia prin casa desu are 6,5anii si se uita si rade dar stii de la mine( nu precum colegul lui ce sa dezbracat cu 2 fete in toaleta sa-si arate sexu sculat la fete,iar ele il studiau )….
    Astazi am luat bilet la mare apropiat de o zona foarte virgina si vom merge ptr x oara la mare relaxat .
    Practic nudismul la mare singur sau cu copilul dar nu imi este frica de reactia lui si chiar nu imi va fi …
    In tineretea de tanar mergeam in unele locuri (plaje de nudism )si ptr sex dar se stia cand si unde …. dar nu se tipa in gura mare ,existau si exista si acum cluburi (swing,party sex sau free love),sunt inca si acum prezente in anumite „culte religioase”.
    Romanii sunt mai religiosii si cu multe reminescente ale comunismului ,deaia suntem mai putini libertini sexualii .
    Nu incerc sa conving fiecare face ce vrea ,dupa mine ma bucur in fiecare zi de o gluma cu un prieten,de inbratisare sau un sarut cu iubita mea,de dragostea mamai mele .Ca pana la urma tot ce potu face bun in viata este sa daruuesti dragostea ptr toti :parinti si fratii ,sotie si copii si prietenii
    „Aleg sa traiesc iubind si respectand pe fiecare zi tot ce ma inconjoara „

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: