RSS

MENUMORUT ŞI GĂINA LUI

12 Mar

gaina_la_moda_1217340952

Dumnezeu mai știe cât din legende este adevăr! Despre parlamentar s-a scris că-i homosexual. Are muiere și doi copii, omu. O fi chiar homosexual? Mai știi? Poate, sărman de el, nici nu știe că-i homosexual, el ar fi jurat că-i hetero fanatic, dar dacă presa zice… Despre premier s-a zvonit că e bețiv, despre ministrul cutare că umblă împleticit prin crâșme, fredonând manele. O fi fost… N-o fi fost… Eu nu i-am prins “în fapt”, vorba avocaților, doar înghit nemestecat, pe-nserate, ce se scrie despre ei.

Am prins, odată, pe youtube, scene filmate cu un parlamentar trăgându-și-o la hotel cu aia. De ce am numi-o curvă? Nu. Era pur și simplu o aia. Ar fi crud să numim curve toate femeile care și-o mai trag prin hoteluri. Poate filmul era trucat. Bașca pe mine, trucat sau netrucat, nu tăvălitul celor doi mă răscolise în simțiri, nu fundul gol păros al parlamentarului, coapsele în acțiune, gambele ezitante, ci gleznele cu șosete maro de nailon, asezonate cu dungulițe fine bej pe sub elastic. Șosete pe care amorezul politic nu și le scosese. Probabil de lene. De grabă? Asta m-a frapat pe mine. Că nu și-a scos șosetele! Nu mă întrebați de unde am dedus că erau de nailon… nu m-am născut ieri, ce dumnezeu! Merg după feeling. Noroc că nu am amanți parlamentari, deci șansa să nimeresc unul care și-o trage în fundul gol și șosete de plastic, scade spre zero.

De aceea, nici despre Țâță (Țâță e el numit în sat, de când mă știu!), deci nici despre Țâță nu pot băga mâna-n foc dacă a fost adevărat, sau nu. Legenda satului zice că da. E benign, nu m-a înfiorat niciodată a “cremenal în serie”, nu mi-am făcut niciodată griji primindu-l în curte să-mi crape lemnele, îl primesc și azi, nimic din atitudinea lui nu m-a scuturat că ar fi periculos. Iar mie simțul acesta de nedefinit îmi lucrează destul de bine. Mă bazez deseori pe el. Că Țâță bea de stinge. No bun, se încadrează în perimetrul normalității. Cine nu bea de stinge, prin țărișoara noastră zguduită de patimi? Că iarna îngheață fără foc în casă și că are la intrare o pătură prinsă în cuițe, în loc de ușă din lemn cu clanță și zăvor… Hai că o fi excentric.

În altă ordine de idei, eu mă joc uneori dându-le oamenilor nume noi. Inventez un nou nume, îl tot rostesc cu voce tare, îl repet nemilos în public, iar după un timp, constat că el a fost preluat de societatea limitrofă, fără ca ea -societatea- să știe de unde a început totul. Pe Țâță l-am numit Menumorut. Îmi suna destul de sonor și solid încât să-i atenueze lui Țâță derutele genetice. Mă bazam pe marile reușite din trecut. Pe consortul meu, Eugen, l-am numit la un moment dat Aurelian. Îmi plăcea la nebunie cum sună! Azi așa, mâine așa, de câte ori rosteam “Aurelian”, ne lovea pe amândoi râsul, dar Eugen a ajuns să-mi răspundă serios, când îl numeam așa. Îl sunam pe mobil:

-Aurelian. Ce faci? El îmi zicea concret ce face. Nu mi-a zis niciodată:

-Adună-te, fată! Bați câmpii. Eu nu-s Aurelian. Nici  nu m-a întrebat vreodată de ce FIX Aurelian. N-aș fi știut ce să-i răspund. Doar că sună bine. Totul a culminat cu bătăi în ușa noastră de la țară, deschid, un tip cu moacă serioasă:

-Sărut mâna. Domnul Aurelian e acasă?

Cuvântul Menomorut îmi părea impecabil în context. Totuși n-am reușit, din păcate, să determin satul să vorbească despre Țâță cu „Menumorut”. Nu-mi iese nici mie chiar orice. Probabil trebuia să mai insist. Satul spune că Menumorut, zis Țâță, a fost surprins în flagrant delict de cineva (care își asuma cu semnătură mărturia), iubindu-se fizic, concret, cu o găină. Una maro, nu foarte inteligentă. Chiar submediocră. Pare-se că martorul ocular al momentului erotic a dat de-o parte pătura din ușă, era semiîntuneric, toamnă caldă, Menumorut, zăpăcit pe moment, a încercat să mascheze scena, amanta aviară a ripostat, a sărit de sub duna gonflată și plină cu pene, pene avea în fond și amanta, s-a creat un nor de puf prăfos, urmat de un cotcodăcit agresiv, amanta a fugit undeva sub bufetul de lemn, paharele, (câte or fi fost) au zdrăngănit cutremurate, iar Menumorut s-a încurcat în vorbe și n-a fost în stare să-și susțină argumentat nevinovăția. Cred și eu că nu! Eu aș fi găsit sigur explicații care, în prima fază, să pară plauzilbile, dar eu nu-s Menumorut.

Acu, dragilor, că o fi necinstit el găina, că o fi iubit-o sincer și respectuos, că o fi vrut să-și întemeieze cu ea o familie creștină, e greu de zis. Bazat strict pe fapte, martorul ocular a decretat că Menumorut viola găina. Eu zic că poate n-o viola, poate era de comun acord. Dar cum nu-s eu Menumorut, nu-s nici găină ca să analizez dacă l-aș fi acceptat vreodată sub duna mea pe Țâță. Am încercat să nu expun faptele ca un reporter de televiziune vândut opoziției, deci să vi le prezint obiectiv, drept e că dintr-o singură sursă, pentru că poziția oficială a lui Țâță nu o am. De aceea vă las în coadă de pește (să vă las în coadă de găină, ar fi chiar pervers din partea-mi!). Cert este că găina a țâșnit disperată de sub dună, cotcodăcind a jale. Vă las timp să judecați. Aș fi netrebnică să vă influențez. O viola? Îi făcea curte? Vreo doi-trei ani după, traversam sistematic secunde de latență, (repet, sistematic!!), înainte să înghit prima lingură cu supă galbenă de găină din farfurie.

Sunt o romantică incurabilă.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 12/03/2015 în Eseu, Proza scurta

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: