RSS

SUNAȚI LA 112. ACUM! AM ZIS!

20 Iul

Acu câteva minute… din “munca” medicului de familie.

Eu, de după masă la cabinet. Apare el, străin de sat, nu-l cunosc. Cioban venit în zonă, pare-se. Mangă, KO, pulbere. Flutură în aer un deget sângerând care, aflat în caruselul forței centrifuge, stropește generos, sânge, peste tot ce-i alb- bleu- sau vernil în cabinetul meu kokett și comandă sec:

  • Sunați la 112! M-a bătut, să vină poliția! Acum!
  • Eu sunt cabinet medical, nu sun la 112 decât pentru urgențe medicale.

Încearcă să-mi îngaime ce s-a petrecut, cine l-ar fi bătut, dar eu nefiind șef de post nu urmăresc partea nemedicală a poveștii, fiindcă nu-i treaba mea. Îi PROPUN totuși să-l pansez, așa omenește, dar nu vrea pansament defel, vrea 112 și musai să-mi mai stropească pereții cu sângiuțu… Ghinion, fiindcă eu nu vreau nici să sun, nici ca el să-mi mai stropească pereții… asistenta începe să curețe petele de pe jos cu mopul.

Mă privește tulbure, dar mimând fioros ultimatumul:

  • Întreb încă o dată. Deci nu sunați la 112?
  • Deci nu.
  • O să aveți necazuri, am să vă reclam la București!
  • Vă rog.

Asta ca să vedeți cu ce ar ocupa pacientul român 112-ul, poate în detrimentul unui infarct!

Am sunat însă la “poliția noastră locală de familie”, fiindcă pân la București și 112 mai există niscai trepte intermediare. Care poliție a și venit instant, zece minute, fiindcă pe la noi nu cotropește care cum vrea, bătoc, cabinetul medical, pe post de arenă ultimativă.

Acu aștept să văz de nu mă roagă Șefu să vin să pansez victima la sediu, că le stropește tăte dosarele cu sânge, învârtind cu jejetuțu-n aer!

Iar dacă m-ar suna, chiar l-aș pansa, chit că n-am asta-n în fișa postului, iar cabinetul e deja închis, dar și mie-mi pică bine ca ei să vină instant la un telefon de-al meu și să descurce ițele, dacă am un necaz. Suntem consăteni… iar aici, raporturile interumane nu-s cuantificate milimetric în Contractul Cadru al „prestărilor de servicii medicale în asistența primară”. De fapt, nu-s cuantificate milimetric în nicio lege. Doar în legile nescrise ale locuitorilor aceleiași comune

PS. Haha. Îmi amintesc, cu vreme-n urmă, că ceva „controlori” deghizați umblau prin cabinete să te prinză cu măgării. Io, râzând, le zic bucureștenilor:

– Beey, nu deghizat, iar eu să nu știu că-i din afara satului! Mai mult! Dacă intră în sat o mașină dubioasă, cu număr pe care să nu-l știm, eu capăt telefon informativ înainte să ajungă „deghizatul” să ia curba spre mine!!

Să fim serioși, suntem consăteni, o mână de oameni, ce Dumnezeu, e ca la băieții de cartier. Nu vii tu, din afară, să ne ameninți, beut, doptora. O batem noi, de-i cazul. Da de-o atingi tu, te tocăm.

Anunțuri
 
3 comentarii

Scris de pe 20/07/2015 în Uncategorized

 

3 răspunsuri la „SUNAȚI LA 112. ACUM! AM ZIS!

  1. angi

    20/07/2015 at 22:59

    ca de obicei, am ras de era sa -mi dea „sangiutu” ( asta e un diminutiv pe care nu l-am mai auzit si e tareee, tare de tot )))) ) pe nas .

     
  2. Otilia Tiganas

    20/07/2015 at 23:48

    Exaaact, Angi! Diminutivele sângiuțu si jejețelu/jejetuțu fac tăți banii postării! Restu-i politikkă!

     
  3. daniela ana manescu

    22/07/2016 at 09:20

    Jenial articolutul! Sunt medic de familie,m am confruntat si eu cu multe probleme identice,atat la cabinet,cat si la centrul de permanenta.E urat de tot! Oare nu i putem noi potoli pe indivizii astia cu coada maturii. Mama,ce tare mi ar placea!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: