- Am un mobil arhaic, Nokia, același de când m-am dezmeticit lumii moderne. Aproape cărămidă. Și refuz să-mi iau altul. Eu scriu FB de acasă, am server, scule dă scule, monitor cât peretele, tastatură pe sufletul meu. Iar când ies dân Hășmaș, uit de FB. Și o scot pe masă, cărămida, aproape voluptuos, în club de fiță. Nu tabletă. Nu fac poze cu cărămida, desigur, fiindcă „selfiuri” îmi fac alții!
- Nu port inele, nu tu ojă, am unghiile mereu tăiate scurt. În schimb am juma de kil de brățări, atunci când mă supăr. Până la cot. Niciodată inele pe jejetuțe.
- Noțiunea „aluat”, îmi e sinonimă cu server NASA, deși gătesc fain. Gătesc chiar sofisticăraie gen: sarmale, sau răcituri, sau salată beuf. Însă “pătură de tăiței”, „aluat dospit”, „padișpan”, nu am făcut niciodată și mi-a intrat în cap că nici n-aș putea. M-au îndepărtat sintagmele ambigui din cărțile de bucate: “făină cât cuprinde”, “până capătă o consistență potrivită”, “până crește suficient”. E mai rău ca un preludiu submediocru, zău așa!
- Parcarea laterală îmi pare muult mai alambicată decât mecanismul bombei cu neutroni, sau teoria relativității.
- Pentru înșurubarea în dulie a unui nou bec, fie solicit specialiști în domeniu, fie îmi seduc partenerul de viață. Eu nu pot înșuruba un bec în dulie. Mai bine plâng!
- NICIODATĂ în viața mea n-am folosit un bancomat. JUR. Nu știu cum se face pe-acolo, deși am carduri cu duiumul. Deleg sarcini.
- Sunt în stare să calc cu orele așternuturi, mă relaxează, gândesc noi texte. E monoton și liniștitor. Cel mai fain îi să calci cipca (dantela) cearșafului! Două minute zece centimetri.
- Cea mai energizantă activitate, când mă paște depresia sau anxietatea, e să spăl furibund buda, gresia, faianța din baie și cada. Milimetric.
- Ultima chestie care mă poate motiva erotic, este mâncarea. O cină romantică, în ciuda legendei, mă adoarme instantaneu. Iar dacă nu mă chiar adoarme, SIGUR mă scoate din scena feromonilor. Supa din farfurie este, deci, ultimul stimulent sexual care m-ar putea activa. Oamenii mestecând și înghițind, îi văd doar asexuați. „Injeri”. Cu mine-n frunte.
- Nu-mi place să vorbesc la telefon, în general nu-mi place să vorbesc. Dar și intreprinderea de a asculta cu orele un vorbitor performer, mă UCIDE!!! Îl opresc fie căscând, (dacă-i bărbat), fie lăudâdu-i „lukul”, dacă-i femeie. Fiindcă, live, eu prefer tăcerile, vorbelor.
Blogul Otiliei 