RSS

M-am mutat!

M-am mutat! Sunt de găsit pe domeniul propriu. www.otiliatiganas.ro
Va multumesc!

 
5 comentarii

Posted by pe 20/10/2015 in Uncategorized

 

ÎNCEARC-O ȘI AȘA! PE FATĂ.

vip-membership-gold-cards-001

Că în femei se declanșează instinctul matern când potențialul gagiu e la ananghie?

Daaa! „Indubitabil”. Mult mai rapid și mai eficient decât instincul sexual, să știți. Zi-i numa fetei ce probleme ai și să vezi cum sare ca leoaica să te apere!

Dacă, desigur, a pus deja ochii pe tine.

Dacă nu i-a pus, atunci nici problemele tale, nici bicepșii, tatuajul, citatul din Paler, nici nimic.

Eventual… încearc-o totuși cu Gold Card! Uneori mai ține.

 
Lasă un comentariu

Posted by pe 18/10/2015 in Uncategorized

 

IOAI DA PROASTĂ MI-S! ȘI VOI ÎNCĂ NU ȘTIȚI TOT.

DSCF0026

Mă știți deja cu sinceritățile duse uneori la “păguboșenie”!

Sigur că am (ca tot omu normal la cap!) și secrete, chestii pe care nu le spun, le tac “distins”, dar lucrurile pe care mă apuc să le zic, măcar le exhib pe șleau și fără jumătăți de măsură.

Urmează un lucru din ăla. Sincer.

INTRODUCERE.

Eu sunt o ființă atât de atehnică, „lenevioasă” în zona concretului, încât în viața mea – repet: ÎN VIAȚA MEA! n-am scos bani de pe card, la bancomat, fiindcă nu știu cum se face. Am încercat o dată, n-am priceput exact ce să „aspăs” pe acolo, nu mi-a ieșit figura din prima, atunci am lăsat-o moartă pe veci. NU GLUMESC. Deleg sarcini.

La capitolul net știu câteva lucruri simple: să trimit un mail, să fac un copy paste, să forwardez ceva, să postez pe FB, pe blog etc. Și PUNCT. Mă scoți din cele câteva scheme simple, m-ai UCIS.

Read the rest of this entry »

 
9 comentarii

Posted by pe 18/10/2015 in Uncategorized

 

NICI MUNCA PE CENTURĂ NU SE FACE FĂRĂ STUDIU DE FEZABILITATE!

images

Conduceam vânjos Dacia de 85, galbenă. Fusese a tatei, care s-a făcut “matizist”.

Anii… 2005-2006, pe-acolo. Era bună, săraca de ea, Dacia, arăta și bine, nici eu nu arătam nasol total.

În general, la drumuri Hășmaș – Arad – retur, mă îmbrăcam sport, fiindcă apăsam greu ambreiaj – frână și alte pedale, cu tocuri cui. Dar se ivește o zi în care un eveniment arădean reclamă ținută de fiță, deci mă trag la patru ace, mini, body, pantofei roșii de lac cu baretă pe gleznă.

Mă simt excelent, oglinda retrovizoare îmi confirmă aroganța – am o freză bestială, hai la drum!

La intrarea-n Podgoria, (arădenii știu!), sens girator mai complicat, mă descurc binișor (aproape tupeist) la încadrarea pe benzi, urma să parchez în fața casei lui tata, când aud un zgomot infernal. Ioai. Ne-au invadat popoarele vecine pe la Nădlac? Ce naiba! CUMPLIT.

fustele-scurte-si-bluzele-cu-decolteu-interzise-la-locul-de-munca-de-ce-ii-deranjeaza-pe-barbati

Îmi ciulesc urechile asezonate cu cercei mișto. Dezastru ecologic. Zgomotul îl fac eu, clar. Nu altul. Încerc să înaintez, zgomotul crește amenințător, deci mă opresc naibii în plin sens girator. Încurc tot sensul, băieții mă claxonează furios. Cobor din Dacie, încercând să calmez spiritele revoltaților, cu un zâmbet fermecător. Aiurea. Nu ține. Nu ține nimic, în definitiv nu suntem la club la Mamaia. M-ar ucide toți! Înconjor mașina, arunc un ochi și-n spate, nu tre să fii mecanic auto cu masterat în Dacii ca să pricepi că o picat toba cu totul, cu toată „galeria”, o picat din poziția uterină și că, dacă înaintez, voi târâi toba pe asfalt, emițând scântei și zgomot de război atomic. Uau. Până la tata mai sunt doar 50 de metri. Totuși n-am cum să-i continui. Eu țin în loc un sens întreg. Ce mă faaac?

Read the rest of this entry »

 
9 comentarii

Posted by pe 16/10/2015 in Uncategorized

 

ÎN VÂRTEJUL DANSULUI – guestpost Sandu Chiran, tatăl meu

DESAFINADO… în noapte

Cândva, una din fetiţele mele, nu știu care dintre ele, seara, într-un moment de entuziasm mi-a promis solemn, cu legământ:

– Lasă tati, când oi fi eu mare, te duc la un concert de “geiz”-simfonic, de care ne tot povestești c-ai vrea să-l vezi și tu măcar o dată în viață.
Read the rest of this entry »

 
6 comentarii

Posted by pe 14/10/2015 in Uncategorized

 

PACIENTUL ȘI REBUSUL FĂRĂ DEFINIȚII

Rebus

Pacientul nostru, când se prezintă la cabinet după o lungă pauză sau pentru prima oară, e ca un rebus fără puncte negre și fără definiții. Pur și simplu un careu de 10/10, cu pătrate albe. Goale.

Atunci ești nevoit să faci slalom în povestea lui, cât să-ți fixezi măcar un cuvânt lung rezolvat pe orizontală și unul pe verticală. Altminteri mâzgăliți litere incoerente împreună.
Read the rest of this entry »

 
6 comentarii

Posted by pe 30/09/2015 in Uncategorized

 

LIDA, ADICĂ LIDINKA

Lida

Lida, basarabeancă venită la studii medicale la Cluj, fată cu un delicios accent moale și basarabenesc, blondă cu ochi albaștri, o frumusețe fină ca atingerea unor degete inspirate, atingere fără nici o presiune, doar atât cât se cuvine, Lida nu excela la școală. Era într-o țară totuși străină, alte tradiții, deși… când e de excelat, excelezi și în Togo, tu oșan blond, mă-ta cu patru clase.

V-aș ofensa inteligența să povestesc cum Lida s-a îndrăgostit nebunește de Mihai Pop, tânăr chirurg. Ar fi ca și cum aș rescrie nerușinat Anna Karenina, cu Anișca în anul șase la medicină Cluj. Nu vreau să bătucesc teme demult fumate, sau să mă ating din lateral, ca din greșeală, de cele celebre, de parcă le-aș fi inventat eu. Asta nu-i, în fond, teză de doctorat în România, ca să mă zbat să plagiez. E doar o poveste de-a mea.
Read the rest of this entry »

 
3 comentarii

Posted by pe 28/09/2015 in Uncategorized