Este Joia Mare. Zilele care ii vor urma, vor fi “mari” toate. Eu nu sunt bisericoasa,
iar credincioasa sunt intr-o formula proprie, pe care nu o fac publica. Este
numai a mea, dar cert este ca nu sunt ateu. Totusi se intampla sa-mi mai scape,
la Paste sau Craciun, semnificatia biblica a sarbatorii. De aceea exersez
preocuparea in a-mi aminti semnificatiile reale ale acestor zile. Nu foarte mult, fiindca incep sa-mi zboare gadurile in sfere interzise muritorilor si apoi intru in ceata, uitand sa fac curat sau prajituri!
Ma bucura insa aroma de sarbatoare generala. Mai putin decat atunci cand eram copil si cand timpul scurs intre Mos Craciun si iepuras era mult mult mai lung. Nu mai astept cu aceeasi febrilitate cadourile, dar le pregatesc cu drag pentru apropiatii mei, adulti si ei. Marile sarbatori pentru mine sunt, in primul rand, reunirea familiei la aceeasi masa. Rasetele noastre, retetele noastre sofisticate, micile intepaturi, vinul ciocnit in pahare, povestile vechi repetate, pe rand si ascultate de parca ar fi la prima auditie…
Marile sarbatori sunt zilele in care, oficial, imi aduc aminte cat de mult imi iubesc
familia!
Blogul Otiliei 
Carmen
22/04/2011 at 18:10
Vezi, nisipurile miscatoare…
Marile sarbatori sunt zilele traite cu ai tai, mai sarbatori decat biblicele, dar induse de acestea.
Marile sarbatori sunt zilele una dupa alta traite in familie, mai sarbatori decat orice biblic, oficiale prin creatie , prin existenta familiei!
Esti fericita sa ai aici pe Dumnezeu! Asta conteaza mult, un Dumnezeu atat de aproape, atat de concret, de palpabil si de uman!
Un Dumnezeu caruia sa-i intinzi paharul spre ciocnire, intru prietenie , iubire si speranta perpetua!
Otilia Tiganas
22/04/2011 at 18:14
Frumos spus! Dumnezeu este in iubirea noastra.
Corina
22/04/2011 at 19:52
Asta e una dintre bucuriile sarbatorilor, ca putem sa ne adunam toti la o masa, sa radem si sa depanam amintiri (de obicei placute), sa ne amintim… chiar ma intrebam acum cateva luni cum ar fi viata fara sarbatori? am trai intr-un permanent stres cu multe treburi urgente de rezolvat si nu ne-am gasi niciodata timp sa fim toti (sau aproape toti) in jurul aceleiasi mese?
http://corinabrandusan.blogspot.com/2010/12/cum-am-trai-fara-sarbatori.html
Otilia Tiganas
22/04/2011 at 19:57
…noi doua o stim cel mai bine! Cum este familia adunata la aceeasi masa! De aceea sunt convinsa ca ai simtit tot ceea ce am scris.
Corina
22/04/2011 at 20:25
asa e, si mintenas (maine) avem iar parte de asta 🙂
Otilia Tiganas
22/04/2011 at 20:36
Unde mai pui ca de-abia am incheiat masa precendenta! Muuult mai aglomerata!
Tina
03/05/2011 at 23:10
A ramas, sper, locul cald!